Seară de Florii – în umbra măslinilor și-n taina sufletului
S-a lăsat seara peste Duminica florilor. În aer plutește miros de ramuri verzi și nădejde înflorită. Dincolo de zâmbetele pruncilor și osanalele mulțimii se așterne, însă, o taină grea – umbra Crucii.
Intră Domnul în Ierusalim și, în același timp, în inimile noastre. Blând, smerit, așezat pe mânzul asinei, pășește nu cu putere omenească, ci cu iubire tăcută. Strigătul „Osana” încă răsună, dar deasupra lui plutește presimțirea dureroasă a Golgotei.
Cei ce poartă astăzi ramuri de salcie, flori și bucurie, vor fi aceiași care, în doar câteva zile, vor fugi de lângă Cruce. Inima omului se frânge ușor. Astăzi înalță, mâine răstignește. Astăzi laudă, mâine uită. Între sărbătoare și jertfă nu e decât o trecere de taină.
În această seară, sufletul se adună în tăcere, precum ucenicii în foișor. Vine vremea în care Iubirea va fi pusă la încercare, iar veșmântul slavă al Duminicii va fi înlocuit cu hlamida rușinii. Cei care-L vor urma în această săptămână nu vor merge printre flori, ci printre spini.
Să ne pregătim, așadar, nu pentru un ceremonial, ci pentru o coborâre în adânc. Să ne însoțim Domnul în Ghetsimani, în tăcerea nopții, în lacrima rugăciunii, în taina paharului amar. Acolo se clădește Învierea, în taina durerii primite cu blândețe.
Să rămânem aproape. Să nu-L lăsăm singur. Când ceilalți vor dormi, să veghem. Când toți vor fugi, să tăcem cu inima lipită de El.
Atunci, Florile de astăzi nu vor pieri, ci vor înflori în noi pentru totdeauna.
PS Nectarie de Bogdania
Episcop Vicar al Ahiepiscopiei Chișinăului
