Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou este pomenit în calendarul creştin ortodox la 28 martie. A trăit în timpul împăraţilor iconoclaşti Leon Isaurul (717-741) şi a fiului său Constantin Copronim (741-775). Unele surse dau ca perioadă a vieţii Sfântului Ilarion timpul când la conducerea Imperiului se afla un alt împărat iconoclast Leon Armeanul (813-820).
Sfântul Ilarion a fost hirotonit preot şi a fost ales egumen al Mănăstirii Pelechit, aflată aproape de Hellespont (în prezent – Strâmtoarea Dardanele).
În timpul tulburărilor iconoclaste (împotriva icoanelor) un demnitar al lui Copronim a năvălit fără veste cu oaste asupra Mănăstirii Pelechit, în Sfânta şi Marea Joi, când se săvârşea dumnezeiasca Liturghie. Intrând în biserică şi în Altar a poruncit să înceteze rugăciunea şi a răsturnat la pământ Sfintele Taine ale lui Hristos.
„După aceea, prinzând pe cei mai aleşi monahi, patruzeci şi doi la număr, i-a ferecat cu legături de fier, iar celorlalţi, cu bătăi cumplite chinuindu-i, le-a rupt trupurile; pe alţii, bărbile şi feţele lor cu smoală ungându-le, i-a aprins şi altora nasurile le-a tăiat” (Vieţile Sfinţilor).
