GENERAL

Schitul Sfintii Apostoli Petru si  Pavel din Mitocu Dragomirnei iși sărbătorește astăzi hramul, cu ocazia praznicului celor doi apostoli

Schitul Sfintii Apostoli Petru si  Pavel din comuna suceveana Mitocu Dragomirnei iși sărbătorește astăzi hramul,cu ocazia praznicului celor doi apostoli. Slujjba religioasa va fi oficiata în  altarul de vară de către un sobor de preoți.

Schitul Sfin]ilor Apostoli Petru și  Pavel este situat la 10 km de Suceava și la 3 km de M\n\stirea Dragomirna,  Într-o poieniță numit\ă “Poiana lui Anton”.    Cei doi apostoli sunt consideraţi doi dintre cei mai mari sfinţi ai primului secol cre[tin, Petru fiind unul din cei 12 apostoli ai lui Iisus [i unul din cei 3 care l-au însoţit inclusiv pe muntele Tabor și în Grădina Ghetsimani. Pavel este cunoscut ca „apostolul neamurilor”, desfășurând cea mai bogată activitate misionară în rândul popoarelor care încă nu se creștinaseră.

Complexul monahal a  fost înființat în anul 2002 prin osteneala părintelui Pangratie Petru Hanu, care, împreună cu un sobor de maici și cu ajutorul credincioșilor, au reușit să ridice acest schit. Lăcașul monahal cuprinde paraclisul Acoperământul Maicii Domnului, biserica cu hramul Sfinților Apostoli „Petru și Pavel” , altar de vară  un prăznicar , chilii, un hectar de teren agricol și  anexe care adăpostesc animale și  unde sunt depozitate  furaje.

Părintele a reușit  prin mila credincioșilor să ridice un complex monahal ca din poveste. Începuturile ridicării acestui complex au fost greoaie, piedici, multe obstacole,  acum construcţiile sunt  gata inclusiv, la biserica din lemn, construcţie ce înnobilează locul liniștit din poiană.Credincio[ii care vin special la schit  în căutarea liniștii sufletești, pleacă acasă cu speranța în suflet că problemele le vor fi rezolvate după ruga aprinsă în fața   icoanei Maicii Domnului și  a icoanei Sfin]ilor Apostoli „Petru și Pavel”. Și mai spun ceva cei de la Shitul Sfin]ilor Petru și Pavel  că puterea unei mănăstiri nu vine numai de la cei care  slujesc acolo, ci de la credința celor care vin să se roage. Cu cât un așezământ monahal  este mai iubit, cu atât miracolele înfăptuite acolo sunt mai puternice [i mai numeroase.Unii spun că miracolele întăresc  credința oamenilor. Alții spun că fără credință   nu ar exista miracole. Și totuși , pentru momentele de cumpănă  ale vieții, cu toții avem nevoie, deopotrivă și  de miracole și  de credință.