Insula Burano, una dintre cele mai fotografiate taramuri din laguna venețiană. Numele provine de la bora, vântul rece care sufla din această direcție. Insula Burano este formată din patru insulițe, legate între ele prin canale și poduri, iar dacă vrei sa le vizitezi pe îndelete nu ai nevoie de mai mult de câteva ore.
Stiridinbucovina.ro a vizitat această insulă, una dintre cele mai frumoase si mai cunoscute, situata la 7 km nord de Veneta. Aici poti ajunge pe cont propriu sau cu ajutorul agentiilor de turism. din România.
Agentia Inter-Tour din Bacău include in circuitele pe care le organizează în mai multe capitale si orase europene si care includ Venețtia si Verona si Insulele din laguna venetiana. .Primul lucru pe care ar trebui să-l faci odată ajuns acolo este pur și simplu să te plimbi pe străzi, să te rătăcești printre casele colorate – una diferită de cealalta si sa le admiri felul în care se reflectă în apele canalelor, în special la apus.
Casa Bepi Suà
Casa Bepi Suà este cea mai faimoasă și cea mai colorată casă din Burano, decorată cu tot felul de motive geometrice. O găsești în Calle del Pistor, una
străduțele care se ramifică din strada principală a insulei, Via Galuppi. Casa a aparținut lui Giuseppe Toselli, cunoscut sub numele de Bepi, un localnic pasionat de pictură și de cinematografie. Mai era poreclit și Bepi delle ca(„Bepi cel cu bomboanele”), pentru că vindea bomboane în piața insulei. Până în anul 1985, când a murit, Bepi obișnuia să modifice în fiecare zi desenel
decorau fațada casei, adăugând o nouă figură sau modificând o culoare, ceea ce a făcut ca locuința sa să se transforme într-o adevărată atracție. Trept
anul 1985, picturile de pe casă s-au degradat și au devenit din ce în ce mai greu de recunoscut. În anul 2005, fațada a fost renovată și a fost pictată cu
desenele lui Bepi, fiind menținută cu grijă până astăzi.
Casa lui Gianfranco Rosso
O alta casa care îți va atrage atenția este cea a lui Gianfranco Rosso, pictată cu scene din viața insulei.
O explozie a culorilor, casele fiind vopsite în funcție de preferințele pescarilor. .Atrage o multime de turisti din toate colțurile lumii. Și românii ajung pe acest loc de poveste pe cont propriu sau cu ajutorul agențiilor de turism.
In orice sezon prin renumele pe care si l-a format de-a lungul timpului, care consta in traditia foarte veche de sute de ani de a lucra manual dantele,prin explozia de culori cu care sunt zugravite casele din insula si prin aerul boem si atmosfera calma si linistita.Ideea de a vopsi casele in culori vii si puternice este o alta traditie in insula, precum cea a dantelei. Se zice ca acest lucru ii ajuta pe locuitorii plecati la pescuit, in a recunoaste de la o mare distanta casa fiecaruia.
Spune legenda că în vremurile de demult un pescar a reușit să reziste cântecului ademenitor al sirenelor gândindu-se la logodnica sa, care îl aștepta pe răsplată, a primit de la regina acestora un văl de spumă, pe care i l-a dăruit iubitei sale. Prietenele fetei, invidioase pe frumusețea vălului, au încercat să folosind ața și acul și așa s-ar fi născut tradiția dantelei. Se spune că de atunci femeile încearcă încontinuu să-și perfecționeze arta, folosind ace și fire d mai subțiri, astfel încât să realizeze lucrări mai frumoase decât vălul sirenei.
Despre trecutul insulei Burano
Insula nu emare, dar are o istorie veche, existand dovezi inca de pe vremea romanilor. Denumirea insulei se presupune ca vine de la primii locuitori din insula, familia Buriana. Barbatii se ocupau cu pescuitul, iar femeile erau pricepute in lucrarea manuala a dantelelor, pe care le vindeau, asigurand traiul zilnic in insula pentru familie. Pana cand a izbucnit epidemia de ciuma in secolul al XVI lea, Burano a fost sub administrarea insulei Torcello. Dupa aceea insula a prosperat, devenind chiar un centru important al dantelei. Prin secolul al XVII lea dantelele produse in Burano erau si mai renumite, fiind purtate chiar la marile curti europene. In Franta, regele Ludovic al XIV lea a purtat la incoronare un superb guler alb si foarte valoros, lucrat manual in Burano!
A urmat cucerirea Venetiei de catre Napoleon Bonaparte si implicit decaderea, lucru care s-a intamplat si cu insulele invecinate. Si ca si cand asta n-ar fi fost de ajuns, un britanic a inventat la inceputul secolul al XIX lea masina de fabricat dantela si acest lucru a cam distrus acest vechi mestesug din Burano. Apoi in a doua jumatate a secolului al XIX lea,o contesa italiana a infiintat o scoala de crosetat si a relansat aceasta veche indeletnicire, unde lucrau peste 100 de femei si fete, incepand de la varsta de 12 ani. De-a lungul timpului scoala a functionat, dar cu anumite perioade de pauza, cand a fost inchisa, in functie si de problemele politice, pana in anul 1972 cand scoala s-a inchis, iar femeile au preferat sa lucrede acasa individual
Am aflat ca locuitorii insulei care vor sa-si vopseasca casa, n-o pot face de capul lor, ci mai intai sunt obligati sa depuna o cerere la primarie si abia dupa ce i se aproba o anumita culoare, o poate schimba. Acest lucru este bine gandit, pentru ca alaturarea anumitor culori potrivite creeaza asupra ochiului trecatorilor o anumita stare placuta, creeand o atmosfara de calm si liniste. Casele sunt cam ingramadite, cu obloane de lemn colorate, pline de flori. Cred ca multe nici nu au nu curti interioare, sau au curti comune, pentru ca rufele sunt intinse in plina strada, chiar sub ochii trecatorilor, ca un sport national. La fel ca in Venetia, in cartierul Castello, de fapt. Toate casele sunt bine intretinute si proaspat vopsite, nu am vazut case cu igrasie si mai toate iti dau impresia ca ar fi noi. Un fel de Venetie in minitura,cu barci cu motor ‘’parcate’’ in fata fiecarei case, pe canal, cum sunt la noi masinile si poduri cu forme cat mai interesante. Atat strazile, cat si canalele sunt foarte curate.
Burano mai este denumita si Insula Dantelelor!
Dantela’’ se nastea’’ prin impletirea mai multor fire, cu ajutorul crosetei sau a altor obiecte ajutatoare si putea fi din matase, in, aur, argint sau bumbac. Adevarata opera de arta, ca o spuma diafana asemanatoare celei de la malul marii! Arta dantelaritului cere multa pricepere, indemanare si multa rabdare mai ales. Cate ganduri erau impletite si ele prin atele dantelii?! Cate sperante si doruri?! Mi se pare firesc sa existe aici un Muzeu al Dantelei, in care sa prezinte istoria acestei indeletniciri vechi de secole, alaturi de o colectie impresionanta de obiecte scumpe si rare,din secolul al XVI lea, sau realizate de-a lungul timpului.
