535 de ani de la construirea Bisericii Sf Ilie din comuna Șcheia. Lăcașul de cult a fost transformat anul trecut în mănăstire. Biserica din satul Sf Ilie, ctitorită în anul 1488 de voievodul Ştefan cel Mare şi Sfînt, are hramul Sfîntului Prooroc Ilie. Astazi, preotii au oficiat o slujbă specială pentru a marca cele cinci secole de existență. Nu au lipsit primarul comunei Vasile Andriciuc și administratorul public al județului Irina Vasilciuc . Ctitoria a funcționat ca mănăstire de călugări până în data de 29 Aprilie 1785 când a fost desființată de austrieci, iar biserica mănăstirii a devenit biserică parohială.
Ctitoria marelui Ştefan are deja cinci secole de existenţă, dar timpul pare că nu şi-a pus amprenta pe ea. Referindu-se la năvălirea polonezilor în anul 1497, cronicarul Grigore Ureche scria: „Leşii umblau prin păduri de aflau prăzi şi jafuri, nesocotind de bună seamă nici Mănăstirea Sfîntul Ilie”.
You are currently viewing a placeholder content from Youtube. To access the actual content, click the button below. Please note that doing so will share data with third-party providers.
Războaiele turco-polone de la sfîrşitul secolului al XVII-lea au dus şi ele la pustiirea mănăstirii
Intre nenorocirile abătute asupra acestor locuri şi, implicit, asupra Mănăstirii Sfîntul Ilie de lîngă Suceava, amintim şi expediţiile turcilor împotriva lui Petru Rareş din anul 1538, ce au provocat mănăstirii destule distrugeri frescelor interioare, celei votive, ovalului feţei ctitorilor şi simbolului creştinătăţii. De asemenea, războaiele turco-polone de la sfîrşitul secolului al XVII-lea au dus şi ele la pustiirea mănăstirii. În secolul al XVIII-lea a fost relativ linişte pentru călugării sîntileni, cum erau numiţi aceştia. În această perioadă, aici a fost înfiinţată o şcoală clericală.
În 1792, un incendiu a distrus în întregime acoperişul bisericii, catapeteasma fiind salvată, iar dintr-un document reiese că în 1795, în chiliile mănăstirii, era instalată o fabrică de prelucrat pieile. Mănăstirea a fost desfiinţată însă în 1783, din ordinul autorităţilor habsburgice, lăcaşul devenind biserică de parohie. La începutul secolului al XIX-lea sunt necesare noi reparaţii la biserică. În anul 1823 nu exista gard împrejmuitor al bisericii, drumul trecînd pe sub peretele ei. Dintr-un document din anul 1826 reiese că au căzut tencuielile zugrăvite, mai ales pe partea de miazănoapte, iar clopotniţa din lemn de brad era într-o stare avansată de deteriorare şi se cerea să fie făcută alta. În 1833 s-a început înălţarea zidului împrejmuitor din piatră, iar în anul 1844 s-a refăcut turnul clopotniţă din lespezi de piatră.
Alături de Biserica Pătrăuţi
(construită în 1487), Milişăuţi (ridicată în 1487, dar distrusă în 1917) şi Mănăstirea Voroneţ (1488), Biserica Sfîntul Ilie îndeplineşte toate trăsăturile arhitecturale caracteristice epocii Sfîntului Ştefan cel Mare.
Arhitectul Gheorghe Bratiloveanu scria despre acest monument istoric: „Ceea ce ne impresionează în mod deosebit la Biserica Sfîntul Ilie este desăvîrşita armonie a picturii cu arhitectura. Se disting aici monumentalitatea, cît şi echilibrul aerat al scenelor, precum şi relieful sobru al personajelor. Ceea ce remarcăm la ansamblul pictural de la Biserica Sfîntul Ilie este împărţirea astfel a spaţiului, încît scenele se percep şi se înţeleg uşor, compoziţiile sunt de dimensiuni relativ mari, accesibile ochiului de la distanţă”. În interior, un loc de cinste îl ocupă scenele din viaţa Sfîntului Ilie, ceea ce constituie caracteristica hramului bisericii.
Biserica a fost pictată în întregime în exterior, dar acum se mai păstrează fragmente de pictură pe latura sudică din dreptul pronaosului. Aici este reprezentată Scara Sfîntului Ioan, încadrată în benzi verticale, cu motive decorative vegetale. Într-un sobor de sfinţi apare portretul Mitropolitului Varlaam, care binecuvîntează Moldova. La Biserica Sfîntul Ilie din Suceava au fost create şi păstrate o seamă de manuscrise împodobite cu chenare şi frontispicii artistice de către călugări iscusiţi, printre care amintim pe egumenul Isaia. Multe minee, manuscrise din secolul al XVI-lea, se păstrează azi în Biblioteca Universităţii din Cluj, iar altele la Biblioteca Mănăstirii Sfîntul Ioan din Suceava. Dintre acestea amintim „Divanul sau Gîlceava înţeleptului cu lumea”, de Dimitrie Cantemir, din 1698.
Cladirea bisericii „Sf. Ilie” construita in anul 1488 se incadreaza in tipul lacasurilor de cult cu planul triconc, cu turla penaos, ridicata pe arcuri piezise moldovenesti si decorata cu firide alungite si ocnite.
In exterior, zidurile sunt sprijinite de cinci contraforti din piatra de talie, cate doua care incadreaza absidelelaterale si un picior de contrafort la absida altarului.
Spatiul interior este compartimentat dupa cerintele cultului ortodox in altar, naos sipronaos. Organizarea spatiilor interioare se citeste si in volumele exterioare, acoperisul punandu-le in evidenta.
Catapeteasma este datata cu anul 1708, pictata de catre Vasilii Ulanov, dupa inscriptia de pe icoana „Sf. Treime”: ,,1708. S-a pictat aceasta Sfanta icoanain prea cunoscutul orasimparatesc Moscova. Pictat de Kiril Ulanov”. Ansamblul catapetesmei transmite mesajul liturgic credinciosilor de la o generatie la alta, aflati in sanul bisericii.
Iconostasul este adaptat arhitecturii interioare: icoana hramului si a Sf. Treimi, precum si icoanele ,,de poale” de sub acestea au fost amplasate pe peretii laterali. Registrele obisnuite care se regasesc in mod traditional in iconostase, se regasesc si aici, respectand canoanele iconografice ale unei catapetesme crestin-ortodoxe.
Turla bisericii este asezata pe naos si are firide alungite completate de ocnite, iar sub acoperisul din tigla, exista un ornament din caramizi, asezat in forma de dinti de fierastrau.Acoperisul este confectionat din tigla rosie bine arsa, ce a fost asezata pe douasprezece segmente.
You are currently viewing a placeholder content from Youtube. To access the actual content, click the button below. Please note that doing so will share data with third-party providers.
In curtea bisericii, langa perete, se afla mai multe pietre funerare foarte deteriorate. Numai trei dintre ele au putut fi partial descifrate.
Pe una dintre ele se afla o inscriptie in limba slavona cu urmatorul text: „a facut-o pan Dumitrache prea iubitului sau frate mai mare … inmormantat aici in Manastirea Sf. Prooroc Ilie; vesnica lui pomenire, in anul 7103 (=1595). A fost de fata Carichitsi, servul lui Dumnezeu”. Ultima propozitie este in limba greaca.
Pe a doua piatra se poate citi ca „a facut-o si aimpodobit-o Draga domnului ei Kirste, care a plecat la lacasul de veci si a fost inmormantat in anul 7172 (=1664).”
O a treia piatra care contine o inscriptie in limba romana cu caractere chirilice este foarte degradatasi s-a putut descifra abia anul 7271 (=1763) si luna februarie.
In biserica se afla ca prag la usa imparateasca o piatra mica de marmura cu capatul stirbit avand o inscriptie in limba slavona pe mijloc care arata ca a fost pusa „sotiei Safta, in zilele lui Dabija Voievod, in anul 7171 (=1663), luna …”.
