Crizele politice și economice care zguduie în prezent țări precum Sudan și Tunisia nu pot fi separate de instituțiile globale ale capitalului și de ciclurile de îndatorare pe care acestea le impun.
Crizele politice și economice din Sudan, Tunisia și Etiopia au reorientat atenția asupra zonei din ce în ce mai volatile din nordul și Cornul Africii. Revoluții falimentare, lovituri de stat militare și amenințarea iminentă a balcanizării au ajuns să definească regiunea în ultimii ani. Președintele tunisian, Kais Saied, a impus un regim unipersonal, armata sudaneză a dizolvat guvernul civil, iar războiul purtat de premierul etiopian Abiy Ahmed împotriva regiunii Tigray amenință să destrame țara.
În încercarea de a explica această instabilitate, presa financiară internațională a prezentat obișnuitele argumente de tip boilerplate, afirmând că țările africane nu își pot gestiona singure afacerile și că instituțiile occidentale trebuie să intervină pentru a le salva. Încă o dată, așa cum se spune, este vorba de bunăvoința Occidentului în contrast cu violența și corupția din Africa.
Suveranitatea economică și monetară în Africa secolului XXI, care va apărea în curând, încearcă să conteste aceste explicații. Colecția s-a născut în urma unei conferințe organizate în 2019 la Tunis de către biroul din Africa de Nord al Fundației Rosa Luxemburg. Ea este editată de un grup de economiști africani tineri și îndrăzneți, autori ai unei scrisori deschise înflăcărate care contestă ortodoxia economică despre care susțin că a creat crizele actuale. Ei speră nu doar să cartografieze logica sistemului existent, ci și să o conteste.
sursa articol: www.cadtm.org
