Administrația Biden a încercat să finalizeze un nou „cost social al carbonului”. Doi experți în energie explică ce înseamnă acest lucru și cum poate fluctua acest cost.
Atunci când o companie de electricitate exploatează o centrală electrică alimentată cu cărbune sau cu gaze naturale, gazele cu efect de seră pe care le eliberează provoacă daune – dar compania nu plătește pentru aceste daune. În schimb, costurile apar în miliardele de dolari din taxe cheltuite în fiecare an pentru a face față efectelor schimbărilor climatice, cum ar fi combaterea incendiilor și protejarea comunităților împotriva inundațiilor, precum și în creșterea costurilor de asigurare.
Aceste daune reprezintă ceea ce economiștii numesc „externalitate negativă”. Este un cost pentru societate, inclusiv pentru generațiile viitoare, care nu este acoperit de prețul pe care oamenii îl plătesc pentru combustibilii fosili și alte activități care emit gaze cu efect de seră, cum ar fi agricultura.
Pentru a încerca să ia în considerare o parte din aceste daune, factorii de decizie federali folosesc ceea ce se numește „costul social al carbonului”.
CE ÎNSEAMNĂ COSTUL SOCIAL PENTRU DUMNEAVOASTRĂ
Una dintre primele acțiuni ale lui Joe Biden în calitate de președinte a fost să anuleze contabilizarea la preț de chilipir a „costului social” de către administrația Trump. Administrația Biden l-a readus la nivelul din epoca Obama, ajustat la inflație, stabilind un cost social interimar de 51 de dolari pe tona metrică de dioxid de carbon, care va crește în timp. Dacă aceasta ar fi o taxă pe carbon plătită de consumatori, ar crește benzina cu aproximativ 50 de cenți pe galon.
Dar costul social al carbonului nu are niciun efect direct asupra prețului benzinei, al energiei electrice sau al bunurilor cu emisii intensive, cum ar fi oțelul. În schimb, influențează achizițiile și investițiile guvernului și, indirect, ale companiilor private și ale consumatorilor.
Un cost social al carbonului mai ridicat semnalează companiilor că guvernul consideră că reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră aduce mari beneficii. De asemenea, luarea în calcul a pagubelor cauzate de emisii ajută la justificarea investițiilor în tehnologii ecologice.
DE CE COSTUL SOCIAL AL LUI TRUMP A FOST MULT MAI MIC
Estimarea administrației Trump a fost mai mică din două motive: a luat în calcul daunele climatice doar în interiorul granițelor SUA; și administrația a acordat o valoare mai mică costurilor viitoare, stabilind o rată de actualizare de 7%, mai mult decât dublu față de 3%, cât au folosit Obama și Biden. Economiștii folosesc rate diferite pentru a „actualiza” beneficiile viitoare în raport cu costul pe care îl plătim astăzi pentru a ajunge acolo. O rată de actualizare ridicată pentru climă înseamnă că acordăm o valoare mai mică daunelor care se produc în viitor.
Nu este surprinzător faptul că ratele de actualizare sunt controversate. Statul New York utilizează o rată de actualizare de 2% pentru a obține costul social actual al carbonului de 125 de dolari pe tonă. Unii analiști pledează pentru o rată de actualizare de 0%, deoarece orice rată mai mare acordă o valoare mai mică costurilor suportate de generațiile viitoare.
Judecătorul federal din Louisiana a fost de acord cu argumentul prezentat de procurorul general republican al acestui stat, potrivit căruia daunele globale nu pot fi luate în considerare în cadrul costurilor sociale adaptate pentru reglementările americane. Departamentul de Justiție poate face apel la această decizie. Un proces similar din Missouri a fost respins.
Unii cercetători dezbat dacă ar trebui să se folosească un cost social al carbonului. În schimb, Regatul Unit folosește o „analiză a rentabilității” pentru a determina valoarea eliminării carbonului. Această metodă utilizează o țintă – emisii zero – și calculează cea mai ieftină cale de a ajunge la ea. Unii cercetători de renume recomandă ca SUA să adopte abordarea britanică, în timp ce alții se opun.
ALTE OPȚIUNI: TAXELE PE CARBON ȘI PLAFOANELE DE EMISII
Există și alte modalități de a contabiliza costurile schimbărilor climatice. O taxă pe carbon este mai simplă și mai eficientă, dar mai greu de adoptat, deoarece necesită intervenția Congresului. O astfel de taxă ar descuraja oamenii să ardă combustibili fosili, taxându-i pentru daunele pe care le provoacă aceste emisii – externalitatea negativă.
O altă formă de stabilire a prețului carbonului utilizează o piață pe care companiile pot tranzacționa un număr tot mai mic de permise de emisii. Astfel de programe de plafonare și comercializare sunt în vigoare în prezent în Uniunea Europeană, în câteva state americane, printre care California și Washington, și în alte țări.
Taxele și plafoanele de emisii ar reduce emisiile de carbon, dar sunt nepopulare în rândul alegătorilor și al Congresului, deoarece cresc prețurile. Un cost social al carbonului este mai ușor atât de adoptat, cât și de modificat prin revizuirea reglementărilor, fără legislație. Acesta oferă guvernului flexibilitatea de a aborda problema climei prin elaborarea de politici de rutină – dar poate fi modificat și de administrațiile următoare.
sursa articol:www.fastcompany.com
