Un lăcaș de cult, adevărata bijuterie arhitecturala se află în amsamblul complexului monahal din Cămârzani. Puțini sunt pelerinii care știu de existența lui. Pare ascuns după biserica impetuoasă a mănăstirii.
In anul 1863, boierul Emanoil Morțun a construit o biserică de mir pe moșia sa din satul Cămârzani , comuna Vadu Moldovei, în incinta conacului. Biserica construită a avut hramul Sfântului Gheorghe și era lăcaș de închinare doar pentru familia boierească. În partea de nord a bisericii se află astăzi mormântul ctitorului și al altor membri ai familiei sale.
După cel de-al doilea război mondial, în anul 1947, moșia boierească a fost expropriată, iar terenurile au fost împărțite veteranilor din cel de-al doilea război mondial. Biserica a devenită filială a bisericii din Ciumulești-Gane, preot pe atunci fiind Gheorghe Baltag. La rugămintea preotului, aici a fost înființat un schit de călugări, care a aparținut din punct de vedere administrativ de mănăstirile Neamț, Slatina și Râșca. Primul egumen al schitului a fost ieromonahul Natan, căruia i-au urmat ieromonahii: Iosif Gabor, Antonie Creptone, Varnava, Damaschin, Crescent și Iliodor.
Schitul și-a încetat existența ca urmare a Decretului nr. 410/1959, biserica schitului devenind biserică de mir, afiliată din nou parohiei din Ciumulești-Gane. Ca preot a rămas protosinghelul Vichentie Bobeică, angajat pe post de paznic.
În anul 1992, ca urmare a strădaniilor PS Gherasim Putneanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților și om al acestor locuri, fostul schit a fost redeschis ca mănăstire de maici. A fost construit un paraclis închinat Sfântului Mina, sfințit în același an, apoi, la 22 decembrie 1992, a avut loc sfințirea întregului complex mănăstiresc.
După ce se retrăsese la Mănăstirea Cămârzani în ultimele luni de viață, ca urmare a problemelor de sănătate, fiind bolnav de pancreatită, episcopul Gherasim Putneanul a trecut la Domnul la vârsta de 80 de ani, la data de 6 decembrie 2004. A fost înmormântat trei zile mai târziu în curtea Mănăstirii Cămârzani, potrivit dorinței proprii a episcopului, lângă mormintele familiei boierilor Morțun, ctitorii Mănăstirii.
