Persoanele care se confruntă cu Covid-ul lung au deficienţe de memorie şi cognitive măsurabile echivalente cu o diferenţă de aproximativ şase puncte de IQ, sugerează un studiu, scrie The Guardian.
Studiul, care a evaluat peste 140.000 de persoane în vara anului 2022, a arătat că Covid-19 poate avea un impact asupra abilităţilor cognitive şi de memorie care durează un an sau mai mult după infecţie. Persoanele cu simptome nerezolvate care au persistat mai mult de 12 săptămâni au avut deficienţe mai semnificative în performanţa sarcinilor care implică memoria, raţionamentul şi funcţia executivă. Oamenii de ştiinţă au spus că acest lucru a arătat că „ceaţa creierului” a avut un impact cuantificabil. Profesorul Adam Hampshire, cercetător în neuroştiinţe cognitive la Imperial College London şi primul autor al studiului, a declarat: “Nu a fost deloc clar ce este de fapt ceaţa cerebrală. Ca simptom, a fost raportată destul de mult, dar ceea ce arată studiul nostru este că ceaţa cerebrală poate fi corelată cu deficienţe măsurabile în mod obiectiv. Aceasta este o constatare destul de importantă”. Ce înseamnă ceața cerebrală Anul trecut, Oficiul Naţional de Statistică a estimat că aproximativ 2 milioane de persoane din Regatul Unit se confruntă cu un Covid lung autodeclarat. O analiză anterioară a Imperial College a constatat că zeci de mii de persoane din Anglia ar putea avea simptome care au durat un an sau mai mult după infectare.
Cel mai recent studiu a recrutat mai mult de 140.000 de participanţi din eşantionul iniţial React, care a fost lansat în aprilie 2020 ca unul dintre cele mai mari şi mai cuprinzătoare studii de supraveghere Covid din lume. În perioada august-septembrie 2022, participanţilor li s-au administrat teste cognitive online concepute pentru a testa memoria, atenţia, raţionamentul şi alte aspecte ale funcţiei cerebrale. Aproximativ 3,5% din eşantion au avut simptome care au persistat după 12 săptămâni, iar dintre aceştia aproximativ două treimi încă mai aveau simptome la momentul evaluării.
Analiza a constatat mici deficienţe care erau încă detectabile la un an sau mai mult după infectare, pentru cei care fuseseră infectaţi şi nu mai aveau simptome. Diferenţa de scoruri la teste între cei care fuseseră infectaţi şi cei care nu fuseseră infectaţi era echivalentă cu aproximativ trei puncte de IQ, dacă ar fi fost supuşi unui test de IQ. Pentru un individ, este puţin probabil ca această mărime a schimbării să fie vizibilă, au declarat oamenii de ştiinţă, deşi unii ar fi putut experimenta efecte mai pronunţate. S-a constatat că acei pacienţi cu simptome nerezolvate, care persistau de mai mult de 12 săptămâni, aveau un deficit mai mare, echivalent cu şase puncte de IQ. Dr. Maxime Taquet, psihiatru şi cercetător la Universitatea din Oxford, care nu a fost implicat în studiu, a declarat: “Chiar dacă deficienţele cognitive după Covid-19 sunt în medie de mică amploare, o minoritate substanţială de persoane prezintă deficienţe mai semnificative, care sunt susceptibile de a le afecta capacitatea de a lucra şi de a funcţiona. Având în vedere amploarea pandemiei şi numărul de persoane afectate, acest lucru este deosebit de îngrijorător”. Mai încurajator este faptul că cei care au avut simptome de durată mai lungă care s-au rezolvat au prezentat deficienţe comparabile cu cele ale celor care au avut o boală uşoară, de scurtă durată. Profesorul Paul Elliott, autor principal şi director al programului React, de la Imperial College London, a declarat: “Este liniştitor faptul că persoanele cu simptome persistente după Covid-19 care s-au rezolvat se pot aştepta să experimenteze o oarecare îmbunătăţire a funcţiilor lor cognitive la niveluri similare cu cele care au experimentat boala de scurtă durată”. Au fost diferenţe mai mari pentru persoanele care au avut simptome nerezolvate care au durat 12 săptămâni sau mai mult (în concordanţă cu Covid lung) şi pentru cei care au fost spitalizaţi pentru boala lor, care au avut cele mai evidente deficienţe şi care s-au extins la o gamă mai largă de funcţii cognitive. Diferenţele au fost, de asemenea, mai mari pentru cei care au fost infectaţi cu una dintre primele variante ale virusului, dar nu a fost posibil să se spună dacă acest lucru s-a datorat introducerii vaccinurilor şi a unui tratament mai bun pe măsură ce pandemia a evoluat. Descoperirile sunt publicate în New England Journal of Medicine.
