Unul dintre cele mai celebre personaje istorice cu care este asociată România este Vlad Țepeș. Domnitorul a fost asemănat de-a lungul timpului cu Dracula și legendele din jurul acestuia, castelul Bran fiind și el parte din povestea celebrului vampir. Domnitorul are o legătură aparte cu orașul Târgoviște, locuitorii din regiune fiind cei care au realizat printr-un mod aparte că temutul conducător a trecut în neființă.
Țepeș este domnitorul care s-a bucurat de trei domnii în Țara Românească. Printre realizările cele mai importante ale acestuia se numără continuarea Turnului Chindia, simbol al orașului Târgoviște, turn pe care l-a început tatăl său, Vlad Dracul. Dincolo de monumentele lăsate în urmă, există încă îndoieli în privința morții sale. Puțini istorici au reușit să descopere, cu adevărat, cum a murit Vlad Țepeș.
La 8 noiembrie 1476 domnul Ştefan cel Mare al Moldovei pune stăpânire pe Târgovişte. În locul voievodului Laioltă Basarab este instalat pe tronul Munteniei, Vlad Ţepeş, care va fi însă la scurt timp după revenirea sa pe tron asasinat, în urma unui complot al marilor boieri. Vlad Țepeș (1431-1476), denumit și Vlad Drăculea (sau Dracula, de către străini), a domnit În Ţara Românească în anii 1448, 1456-1462 şi 1476. Vlad Țepeș a luptat pentru a-și apăra domnia și țara, folosind împotriva inamicilor metodele specifice epocii, din care făceau parte și execuțiile și supliciile cu caracter exemplar și de intimidare. Porecla Țepeș i s-a atribuit lui Vlad al III-lea în urma execuțiilor frecvente prin tragere în ţeapă pe care le ordona. Chiar turcii îl denumeau Kazıklı Bey, (Prințul Țepeș). Acest nume a fost menționat pentru prima oară într-o cronică valahă din 1550 și s-a păstrat în istoria românilor.
La 8 noiembrie 1496 s-a încheiat construcţia bisericii cu hramul Sfinţii Arhangheli a Mănăstirii din Războieni, Moldova, în actualul judeţ Neamţ, locul unde s-a dat bătălia dintre Ştefan cel Mare, domnul Moldovei (1457-1504), şi armata otomană, în iulie 1476. Biserica mănăstirii a fost construită în anul 1496, la 20 de ani de la Bătălia de la Valea Albă, întru pomenirea oștenilor moldoveni căzuți în acea luptă. În Bătălia de la Valea Albă mulți oșteni moldoveni au murit, precum și mulți boieri mari. Cronicarul Grigore Ureche descrie astfel pierderile moldovenilor: „Și atâta de ai noștri au pierit, cât au înălbit poiana de trupurile de a celor pieriți, până au fostu războiul. Și mulți din boierii cei mari au picatu și vitéjii cei buni au pieritu și fu scârbă mare a toată țara și tuturor domnilor și crailor di prinprejur, daca auziră că au căzut moldovénii suptu mâna păgânilor. Mai apoi, după ieșirea nepriietinilor și a vrăjmașilor din tară, daca au strânsu Ștefan vodă trupurile morților, movilă de cei morți au făcatu și pre urmă ș-au ziditu deasupra oasilor o bisérică, unde trăiește și astăzi întru pomenirea sufletelor”.
Viața domnitorului, marcată de legende. Cum și-au dat seama oamenii că Țepeș a murit
Una dintre cele mai frumoase legende despre domnitor este cea legată de faptul că acesta era un om atât de corect și pedepsea foarte aspru furtul încât oamenii deveniseră și ei foarte corecți. Astfel, la fântâni erau puse câni de aur pe care oameni le foloseau fără să le fure. Legenda spune că într-o dimineață când o bătrână a ieșit la fântână să bea apă și a văzut că a dispărut cana de aur a exclamat: „A murit Țepeș Vodă!”
Voievodul Țepeș a fost unul dintre cei mai viteji pe care i-a putut da neamul românesc de-a lungul istoriei, astfel că o altă legendă spune că așteptând un atac al turcilor și fiind în inferioritate numerică, Țepeș a gândit o strategie care să îi înspăimânte pe turci. I-a ucis pe toți turcii pe care îi avea ostatici și i-a tras în țeapă creând o „pădure de țepe, plină de turci”. Astfel, când armata turcă a văzut cruzimea domnitorului s-a speriat și a amânat atacul, dându-i posibilitatea să-și adune oastea ca să facă față turcilor.
Unul dintre cei mai importanți domnitori ai Țării Românești, Vlad Țepeș, care a născut unele dintre cele mai multe legende, moare într-o zi de 18 decembrie, în anul 1476. Totuși, detaliile despre moartea voievodului diferă de la sursa la sursă, astfel că există mai multe variante. Unele documente spun că acesta a fost trădat de boieri și ucis noaptea, în timp ce alte documente spun că Laiotă Basarab îl surprinde pe Vlad Țepeș fără oaste și îl ucide în codrii Vlăsiei, în apropiere de Mănăstirea Snagov.
Pe peretele sudic al pridvorului, în dreapta ușii gotice, se află o pisanie lungă scrisă în limba slavonă, care reprezintă o cronică murală de o sinceritate impresionantă din istoria Moldovei. „În zilele binecinstitorului și de Hristos iubitorului Domn, Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, în anul 6984 (1476), iar al domniei sale anul 20 curgător, s-a ridicat puternicul Mahomed, împăratul turcesc, cu toate forțele sale răsăritene, și încă și Basarab Voievod, poreclit Laiotă, a venit cu el, cu toată țara sa basarabească. Și au venit să prade și să ia Țara Moldovei. Și au ajuns până aici, la locul numit Pârâul Alb… Și noi, Ștefan Voievod, cu fiul nostru Alexandru, am ieșit înaintea lor aici și am făcut mare război cu ei, în luna iulie 26. Și cu voia lui Dumnezeu au fost înfrânți creștinii de către păgâni. Și au căzut acolo mulțime mare de ostași ai Moldovei. Atunci și tătarii au lovit Moldova din ceea parte. De aceea, a binevoit Io Ștefan Voievod, cu buna sa voință a zidit această casă în numele arhistratigului Mihail și întru rugă sieși și Doamnei sale Maria, și fiilor săi Alexandru și Bogdan și pentru amintirea și întru pomenirea tuturor dreptcredincioșilor creștini care s-au prăpădit aici. În anul 7004 (1496), iar al domniei sale anul 40 curgător, în luna noiembrie 8”.
Nici cronica lui Grigore Ureche, și nici pisania nu precizează cât a durat construcția bisericii. Această biserică este clădită pe osemintele ostașilor căzuți în luptă. Sub lespezile de piatră ale edificiului, din naos până în altar, pe o lungime de 10 metri, o lățime de 3,5 metri și o grosime de 30 de centimetri se află acele oseminte. La sfârșitul secolului al XIX-lea, câțiva ofițeri din Regimentul 15 Dorobanți cu garnizoana la Piatra Neamț au luat inițiativa ridicării unui monument comemorativ al marii lupte pentru apărarea țării de la Valea Albă. Monumentul a fost realizat de sculptorul alsacian Visenberger și a fost inaugurat la 27 octombrie 1897, printr-o înălțătoare sărbătoare patriotică.
La 8 noiembrie 1874 a fost dezvelită statuia lui Mihai Viteazul din faţa Universităţii din Bucureşti, lucrare realizată de sculptorul francez Albert Ernest Carriere de Belleuse. Albert-Ernest Carrier-Belleuse (1824-1887) a fost un sculptor și pictor francez, elev al lui David d’Angers și profesor al lui Auguste Rodin. Este considerat unul din artiștii cei mai prolifici și versatili ai epocii sale. Se inspiră din stilurile Renașterii și cele ale sec. al XVII-lea. În 1874 a creat statuia lui Mihai Viteazul din Bucureşti.
