Este luat sub oblăduirea părintelui duhovnicesc, Sf. Ierarh Glicherie, care îi călăuzește pașii cu smerenie și înțelepciune pe calea mântuirii sufletești.
Ca începător, se supune poruncii ascultării față de mai marii Mănăstirii, ziua se ostenește îndeplinind cu sârguință ascultările din Mănăstire, noaptea ostenindu-se cu rugăciunile de obște, susținute în Biserică, sau rugile personale, săvârșite la chilie.
Perioada de neofit în viața de obște durează aproximativ patru ani, perioada în care săvârșește și stagiul militar. La revenirea în Mănăstire, după serviciul militar, de ziua prăznuirii Sf. Ierarh Spiridon, din mâna părintelui duhovnicesc Sf. Ierarh Glicherie, stareț în acea vreme, primește fesul călugăresc și dulama (redingota monahală) drept binecuvântare și încurajare pe calea faptelor bune.
Un an mai târziu prin lucrarea Darul Sfântului Duh este tuns în călugărie, de către Sf. Ierarh Glicherie. În prezența Stăpânului Ceresc, Iisus Hristos, a Preacuratei Fecioare Maria și a tuturor sfinților depune voturile monahale, făgăduind a păstra cu sfințenie ascultarea față de părinții și frații obștei monahale, sărăcia de bună voie pentru numele lui Dumnezeu și fecioria. În anul 1956, de ziua Sfintei Cruci este hirotonit diacon de către ÎPS. Galaction Cordun, în Biserica de la Copăceni-București, iar în februarie 1957 este hirotonit preot, de către Sf. Ierarh Glicherie Mărturisitorul. De aici înainte va lua pe umerii săi misiunea apostolică de propovăduire a Evangheliei lui Hristos.
Devenit slujitor al parohiei Bisericii de Stil Vechi din Covasna, activitatea pastorală a fost mult îngreuiată de regimul comunist ateu, dar Harul lui Dumnezeu s-a dovedit a fi dintotdeauna mai presus decât neputincioasele amenințări ale regimului comunist.
Fiind duhovnic al credincioșilor din localitatea Covasna, trebuia să suporte cu ignoranță maltratările care veneau din partea celor care voiau să ascundă adevărul de credință.
Șapte ani în lagărele de muncă
Din motive de convingeri religioase, care își aveau originea în mărturisirea de credință a Sfinților Părinți, este condamnat, în mai multe rânduri, la ani grei de temniță. Mai mult de unsprezece ani din viața sa, părintele Demosten pe atunci îi petrece prin închisorile comuniste, de fiecare dată agenții securității încercând să-l convingă că povara vieții lui ar lua sfârșit, dacă ar trece de partea Bisericii de Stil Nou (BOR).
La data de 23 iulie 1958, pr. Demostene este arestat din nou, deoarece slujise împreună cu un grup de cântăreți la funeraliile unui văr de-al său într-o biserică închisă de autorități [1] și învinuit de slujire ilegală și port ilegal de uniformă. Fusese denunțat autorităților de către un preot pe stil nou, arestat și transportat în orașul Târgu Mureș de către șase milițieni. Ajuns la locul de arest, i s-au luat hainele preoțești și a fost tuns și bărbierit. Timp de cinci luni, a fost deținut într-o celulă cu un pat de ciment fără așternuturi, fiind interogat de către autoritățile civile cu scopul de a găsi un pretext pentru a-l condamna. După cum declară el, în cadrul interogatoriilor era întrebat de activitățile anticomuniste desfășurate de către mitropolitul Glicherie în România, dacă au arme și unde sunt ascunse, iar după ce răspundea era bătut de anchetatori.
A fost condamnat de către Tribunalul din Târgu Mureș și a petrecut următorii 7 ani în închisoare (a fost deținut în penitenciarul Gherla până în 1959, apoi în coloniile de muncă de la Periprava, Balta Brăilei, Stroienești și Bondoi). Supus la înfometare, frig, torturat și lipsit de odihnă, pr. Demostene afirmă că uneori era așa de epuizat că nu putea să-și amintească nici măcar „Tatăl nostru” [2]. În anul 1959, autoritățile le-au promis călugărilor pe stil vechi că vor fi eliberați dacă semnau o declarație că renunță la credința de stil vechi. Din aproape 2.000 de deținuți, doar vreo 90 au acceptat să semneze.
În anul 1964, pr. Demostene a fost eliberat din lagăr după șapte ani de închisoare. Nu a fost primit la Mănăstirea Slătioara de frica Securității, iar în următorii patru ani, pr. Demostene s-a refugiat în pădurea din apropiere de Vatra Dornei, unde a trăit ascuns și a muncit.
În anul 1968, după intrarea armatei sovietice în Cehoslovacia, pr. Demosten revine în localitatea natală. Ca urmare a denunțului preotul pe stil nou Olteanu din Covasna, împuternicitul pentru problemele cultelor, ungurul Szekely, a aplicat sigiliul pe paraclisul din locuința lui Ion Vlad, interzicându-se oficierea slujbelor religioase. Deoarece credincioșii au făcut plângere la Departamentul Cultelor din București, acesta a comunicat că n-a dat nici o dispoziție pentru sigilarea bisericii și a dispus deschiderea ei [3].
Pe această bază, pr. Demosten a desigilat paraclisul, dar a fost arestat imediat după tulburările ce s-au produs la o înmormântare și anchetat pentru rupere de sigiliu. I s-a întocmit dosarul penal nr. 1 din 1969, care a fost judecat la Judecătoria din Târgu Secuiesc, acuzației inițiale adăugându-i-se ulterior de către procuror și pentru infracțiunea de uzurpare de calități oficiale și instigare publică, prevăzută și pedepsită de art.324 Cod penal.
Activitatea sa a fost încadrată la alineatul 3 din art.324 Cod penal, care prevedea că: „Purtarea public a unei uniforme, embleme, insigne sau a altor asemenea semne distinctive neautorizate, în scopurile arătate la al.1, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani”. Haina preoțească, Crucea și Icoana Maicii Domnului purtate de către pr. Demosten au fost considerate uniforme și embleme neautorizate. S-a alcătuit un memoriu adresat Judecătoriei din Tg. Secuiesc, în care s-a explicat faptul că Biserica Ortodoxă Română de stil vechi are conducere separată față de Patriarhia Română și s-a făcut o prezentare istorică, religioasă și politică a modului în care a luat naștere datorită reformei calendaristice de la 1 octombrie 1924. Deși prezentarea avea rolul de a lămuri aspectele ce permit clerului și credincioșilor acestei Biserici să desfășoare activități religioase, reprezentanții Patriarhiei Române au susținut că Biserica pe Stil Vechi este un cult neautorizat de stat.
Avocații apărării au precizat următoarele: „în cauza de față, procesul a fost generat de aspecte dușmănoase locale, intervenite între preotul ortodox de stil nou Olteanu în unire cu reprezentanții celorlalte culte în care se încadrează din punct de vedere religios populația maghiară din Covasna, împotriva preotului călugăr Demosten, originar de aici, dar care în realitate locuiește la Mânăstirea Slătioara, de care aparține” [4]. Ei au cerut ca autoritățile să permită aplanarea disensiunii ordin religios prin discuții între Biserici și nu de instanțele de judecată ale statului.
Toate încercările de apărare au fost în zadar. Ieromonahul Demostene Ioniță a fost condamnat la 4 ani și 10 luni de închisoare, fiind încarcerat între anii 1969-1971 în penitenciarul Botoșani și apoi la colonia de muncă Poarta Albă de la Canalul Dunăre-Marea Neagră, după care a fost eliberat înainte de termen.
După ultima eliberare din închisoare se întoarce la Mănăstirea Slătioara, unde Sf. Ierarh Glicherie îl binecuvintează și îl însărcinează să poarte grija duhovnicească a maicilor de la Mănăstirea Brădățel-Suceava.
Hirotonit ca episcop
După o perioadă de douăzeci și patru de ani pe preoție, pentru meritele deosebite, acoperite cu harisma smereniei, Darul Sfântului Duh, Care pe toate le desăvârșește, l-a chemat la înalta treaptă a episcopiei.
Este hirotonit episcop în Biserica Mănăstirii Slătioara de către Sfântul Ierarh Glicherie, succedat de PS. Episcopi Cosma și Silvestru, primind titlul de Nemțeanul. Datorită conjuncturii materiale nefavorabile a episcopiei pentru care a fost hirotonit, își menține reședința în Mănăstirea Brădățel-Suceava.Au trecut mulți ani de atunci, ani în care PS Demosten a fost echilibru și dreptar pentru Biserica noastră.
I-a dăruit Dumnezeu ani mulți, și așa cum ne rugăm la Sf. Liturghie, l-a dăruit Bisericii Sale îndelungat în zile. Văzând greutățile și tulburările prin care a trecut Biserica noastră în ultimul timp, înțelegem de ce i-a dăruit Dumnezeu ani mulți și l-a lăsat până acum în mijlocul nostru. Avea nevoie Biserica, în zilele acestea, de un astfel de ierarh.
De aceea Arhiereul Cel Mare, l-a ridicat pe plăcutul Său, în rangul de Arhiepiscop și Mitropolit. Nu a căutat niciodată funcții și mărire, dar din dragoste pentru credincioși și Biserică, a acceptat să primească cârja păstorească a întregii Biserici.
Așadar, în data de 25.01/07.02.2022, acesta a fost înscăunat Arhiepiscop și Mitropolit al BOSVR în Biserica veche a Mănăstirii Slătioara. La slujba de întronizare au participat PS. Episcopi Sofronie Suceveanul, Teodosie Brașoveanul, Iosif Botoşăneanul, Flavian Ilfoveanul, Antonie Băcăuanul, Glicherie Ieşeanul, Dionisie Gălăţeanul, și Evloghie Sibianul împreună cu un sobor numeros de preoţi, diaconi, psalți și creștini drept-slăvitori.
