Ambasadorul Ucrainei în România, Igor Prokopciuk, a ridicat într-o discuție cu premierul român Nicolae Ciucă subiectul recunoașterii de către București a Holodomorului din 1932-1933 ca un act de genocid al poporului ucrainean, potrivit unui comunicat al ambasadei.
Subiectul a fost ridicat în cadrul unei întrevederi ce a avut loc luni la guvern, în cursul căreia Prokopciuk a mulțumit pentru ajutorul umanitar acordat, primirea cetățenilor ucraineni care au fost nevoiți să-și părăsească locuințele în urma războiului pe scară largă al Rusiei împotriva statului nostru, precum și pentru asistența în alte domenii.
„Ambasadorul Ucrainei a ridicat subiectul recunoașterii de către partea română a Holodomorului din 1932-1933 ca un act de genocid al poporului ucrainean”, se arată în comunicat.
Foametea ucraineană (1932-1933), cunoscută și ca Holodomor (în limba ucraineană: Голодомор), a fost una dintre cele mai grave catastrofe naționale ale ucrainenilor din istoria modernă, cu un număr de morți estimat la 10 milioane [1]. În timp ce foametea din Ucraina a fost parte a unei foamete care a afectat și alte regiuni ale Uniunii Sovietice, prin Holodomor se înțeleg strict evenimentele care au afectat teritoriile locuite de etnicii ucraineni.
Cercetătorii sunt de acord că foametea a fost cauzată mai degrabă de politica agricolă a guvernului sovietic și a lui Stalin decât din cauze naturale, iar Holodomorul este denumit și „genocidul ucrainean”, ceea ce ar implica faptul că Holodomorul a fost pus la cale de guvern, cu scopul distrugerii națiunii ucrainene ca factor politic și entitate socială. Istoricii încă mai discută dacă politicile care au dus la Holodomor cad sau nu sub incidența prevederilor Convenției asupra genocidului, iar mai multe țări au recunoscut între timp Holodomorul ca genocid. La 28 noiembrie 2006, parlamentul Ucrainei a aprobat o rezoluție care afirmă că foametea forțată din perioada sovietică a fost un act de genocid împotriva poporului ucrainean.
