Sfânta Muceniță Alina, tânăra care L-a ales pe Hristos în locul bogăției
Sfânta Muceniță Alina este prăznuită în România pe 18 iunie, iar în Belgia pe 16 iunie. A trăit în jurul anului 640, într-o perioadă în care creștinismul era încă la început, iar în multe zone existau încă tradiții păgâne și oameni care se închinau idolilor.
Fiica lui, Alina, însă, a fost profund impresionată de cuvintele despre Hristos. A vrut să-l găsească pe acel pustnic și a mers în taină până la el. După ce a primit învățăturile creștine, a fost îndrumată de Sfântul Amand, care a botezat-o și a ajutat-o să-și întărească credința.
Drumul ascuns spre biserică și credința care a costat-o viața
După botez, Alina începea să plece pe ascuns de acasă pentru a participa la slujbe. Trecea Sena și mergea până în satul Forest, unde exista o biserică creștină. Viața ei s-a schimbat complet, iar tatăl său a observat că fiica lui nu mai trăia precum înainte.
Leopold a încercat să o oprească, dar Alina a rămas hotărâtă să urmeze calea credinței. Dorind să afle unde merge, tatăl ei a pus un slujitor să o urmărească. Acesta a văzut-o rugându-se pe malul Senei și făcând semnul crucii, iar apoi, potrivit tradiției, Alina a trecut râul ca pe uscat.
Uimit și neînțelegând minunea, slujitorul i-a spus lui Leopold că fata se ocupă de „vrăjitorie”. Atunci tatăl ei a trimis oameni să o prindă. Când Alina s-a întors de la biserică, aceștia au atacat-o. Ea i-a rugat să o lase să meargă singură acasă, dar ei nu au ascultat.
Potrivit tradiției, sfânta s-a prins de un copac, iar cei care o trăgeau i-au smuls brațul. Alina a murit pentru credința ei, iar oamenii trimiși să o prindă au fugit, a povestit părintele Pimen.
Minunile Sfintei Alina și schimbarea tatălui ei
Se spune că un înger a dus brațul Sfintei Alina în biserica din Forest și l-a așezat pe Sfânta Masă. Preotul a recunoscut mâna după veșmântul rămas pe ea și a înțeles că este un semn dumnezeiesc. Oamenii au mers apoi să-i caute trupul și au îngropat-o cu mare cinste. Deasupra mormântului ei a fost ridicată o biserică, iar acolo au început să se petreacă minuni.
Una dintre cele mai cunoscute minuni este vindecarea unui prieten al tatălui ei. Un senator păgân, care își pierduse vederea, a mers la mormântul Alinei și s-a rugat. După ce s-a vindecat, i-a povestit lui Leopold ceea ce s-a întâmplat. Atunci tatăl sfintei a început să înțeleagă puterea credinței pe care o respinsese.
Leopold s-a pocăit, a cercetat creștinismul și, împreună cu soția sa, a primit botezul. Cei doi au ridicat o biserică în cinstea Sfântului Ambrozie și au așezat acolo moaștele fiicei lor.
Tradiția mai spune că Sfânta Alina a făcut minuni încă din timpul vieții: un toiag pe care l-a înfipt în pământ lângă biserică ar fi prins rădăcini și ar fi înverzit, iar un preot bolnav s-ar fi vindecat după rugăciunea ei. Viața Sfintei Alina a rămas ca exemplu de credință și curaj: o tânără care, în ciuda împotrivirii familiei și a pericolelor, a ales să-L urmeze pe Hristos până la capăt.
