Ieri, la Mănăstirea Sihăstria Putnei, a fost săvârșită o slujbă de pomenire, la mormântul Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Pimen Suceveanul, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților.
Slujba de pomenire a fost oficiată de PS Damaschin, episcoo vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților alături de un sobor de preoți.
Înaltpreasfințitul Părinte Pimen
Părintele Arhiepiscop Pimen s-a născut în anul 1929, la Greabănu, județul Buzău, și a primit la Sfântul Botez numele de Vasile. Părinții evlavioși, Maria şi Mihai Zainea, au sădit în inima viitorului arhipăstor dragostea de neam și grija față de aproapele.
Chemarea către lucrarea lui Dumnezeu a simțit-o încă de tânăr când, după terminarea cursurilor liceului, alege să studieze la Seminarul Monahal din cadrul Mănăstirii Neamț. În anul 1951 a fost tuns în monahism, primind numele Sfântului Cuvios Pimen cel Mare, iar în 1957 a fost hirotonit ieromonah. A urmat studiile Institutului Teologic Universitar din București și apoi studii de specialitate la Universitatea din Köln, Germania.
Pentru că s-a dovedit a fi un bun slujitor şi gospodar, a fost numit stareţ al Mănăstirii Putna (1957-1961). Între 1974 şi 1978 a fost stareţ la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, iar în perioada 1978-1979 a slujit la Reprezentanța Patriarhiei Române de la Ierusalim.
În anul 1982, la 10 ianuarie, a fost ales Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, la recomandarea Mitropolitului Moldovei, Teoctist Arăpaşu.
În urma reînfiinţării Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, pe 24 ianuarie 1991 a fost ales arhiepiscop al acestei eparhii, fiind instalat la Suceava pe 3 martie 1991.
La vârsta de peste 90 de ani, după 38 de ani de slujire în Biserica Ortodoxă Română în demnitatea de arhiereu, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Pimen a trecut la cele veșnice în 20 mai 2020.
În cei peste 29 de ani de rodnică arhipăstorire în Eparhia Sucevei și Rădăuților, Înaltpreasfințitul Părinte Pimen s-a implicat activ în lucrarea pastoral-
You are currently viewing a placeholder content from Youtube. To access the actual content, click the button below. Please note that doing so will share data with third-party providers.
misionară și în proiectele social-filantropice. A redeschis mănăstiri închise în perioada regimului comunist, a fost alături de ctitorii de biserici și a ajutat la
zidirea de noi lăcașuri de cult. Le-a oferit adăpost persoanelor vârstnice, i-a sprijinit pe cei singuri sau abandonați și le-a fost alături celor care s-au aflat în nevoie. Înaltpreasfinția Sa a îmbogăţit literatura religioasă publicând diverse studii, îndeosebi cu privire la iconografia bisericească, dar şi articole, cronici și recenzii.
zidirea de noi lăcașuri de cult. Le-a oferit adăpost persoanelor vârstnice, i-a sprijinit pe cei singuri sau abandonați și le-a fost alături celor care s-au aflat în nevoie. Înaltpreasfinția Sa a îmbogăţit literatura religioasă publicând diverse studii, îndeosebi cu privire la iconografia bisericească, dar şi articole, cronici și recenzii.IPS Părinte Pimen: „Sicriul mi l-am pregătit. Este din lariță. L-am pregătit frumos, m-am așezat în el și am văzut că încap”
La începutul lunii noiembrie 2019, IPS Părinte Pimen a acordat un interviu cotidianului Monitorul de Suceava. În cadrul acestuia, ierarhul a mărturisit senin, cu lacrimi în ochi, că își dorește să fie înmormântat în Bucovina, pentru că aici și-a trăit cei mai frumoși ani din viață – „frumusețe în cadrul culturii și a credinței”.
„Să fiu înmormântat în Bucovina. Pentru că aici mi-am trăit cei mai frumoși ani din viața mea, frumusețe în cadrul culturii și a credinței. Și am ales loc de înmormântare Sihăstria Putnei, un schit al Mănăstirii Putna. De ce mi-am ales acest lor de înmormântare? Pentru că după ocuparea Bucovinei de către Austria, la un an sau doi, împăratul a dat dispoziție ca în școlile primare din Bucovina să se introducă predarea în limba germană. Și acești sihaștri au făcut scrisoare către împărat, scrisoare de protest. Au spus că dacă se va întâmpla așa se va desființa neamul românesc. Nu s-a dat curs cererii lor, lucrurile au mers înainte. Dar acești sihaștrii… Sihaștri iubitori de țară și de neam românesc… Iar oamenii de aici, de la Putna, au contribuit la formarea mea și la zidirea mea sufletească. Când am auzit „Balada” lui Ciprian Porumbescu, am zis că nu poate să fie un cântec mai frumos decât această baladă. Arată durerea ocupației austriece, dar arată și o rază de bucurie pentru un viitor mai luminos pentru bucovineni. Este istoria Bucovinei pe coardele unei vioare”.
„[…] Sicriul mi l-am pregătit. Este din lariță. L-am pregătit frumos, m-am așezat în el, am văzut că încap. Ștergarele le-am pregătit, lumânările le-am pregătit, mai trebuie să fiu pus în sicriu și băgat în mormânt. Și-am zis că, după ce voi fi băgat în mormânt și oamenii vor pleca și va rămâne doar groparul, să se audă mai încet, așa, în surdină, „Marșul funebru”, de Chopin, „Balada” lui Ciprian Porumbescu, ceva din „Rapsodia” lui George Enescu și un bucium. Sau două buciume. Să fie… Să cânte așa, mai în surdină… Pentru că este prea frumoasă Bucovina și prea frumoase cântecele noastre românești. Sunt dumnezeiești! Și am zis să fie și o trăistuță, în care să pună câteva fotografii cu copii și adulți îmbrăcați în portul național. Aceste imagini nu vor pieri niciodată în fața lui Dumnezeu! Și eu când mă voi prezenta în fața lui Dumnezeu voi spune că aceștia sunt oamenii cu care am trăit și care m-au ajutat să trăiesc frumos. Pentru că multe am învățat de la ei, chiar și de la copii”.
(Fragment dintr-un interviu acordat de către IPS Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, pentru „Monitorul de Suceava”, în data de 1 noiembrie 2019 – „Să fiu înmormântat în Bucovina”)
