Mănăstriea Sihăstria Putnei a fost in primul Paște fără PS Nectarie, episcop vicar al Arhiepiscopiei Chiținăului si fost stareț al complexului monahal. A fost și hramul de Buna Vestire tot fără monahul care a trudit 25 de ani la ridicarea manastirii.
Slujbele religioase sunt mai sărace fără arhimandritul Nectarie.,, Ne rugam aprins pentru IPS Calinic,, ne destăinuie un credincios.
Mănăstirea a inflorit de-a lungul anilor sub conducerea arhimandritului Nectarie, ,, ca o floare de crin,, avea să spună IPS Pimen la una din slujbele religioase.
PS Nectarie a reușit să atragă prin credință, evlavie și milostenie, mii de credincioși. Aici își odihnește somnul de veci, IPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților. Fostul arhiepiscop atunci când dorea să se retragă pentru puțină liniște avea o căsuță formată din două camere în zona complexului monahal.


Noul arhipiepiscop al Sucevei, IPS Calinic a decis, după ce IPS Pimen a fost inmormântat, ca acel imobil să fie dat jos iar căsuță modestă pe care monahii Mănăstirii Sihăstria Putnei ar fi vrut să o transforme în muzeu a fost demolată bucata cu bucata.
,,Avea o casă modesta, din două camere,dar a fost demolată. Acolo in spate la cea care se vede. Acum este doar iarbă crescuta,, ne dezvăluie un monah arătând cu degetul spre două căsuțe specifice țărănești specifice Bucovinei. Trebuie precizat că IPS Pimen iubea simplitatea și tradiția. Nu a risipit banul și nu și-a etalat viața în luz și opulență. A drămuit fiecare bănuț.
Casa demolată, urmează biserica
Ordinul de demolare a fost dat de IPS Calinic, cel care a transformat județul într-un del de pașalâc .Starețul Nectarie nu a avut incotro si a executat ordinul pentru simplul motiv că nu a vrut să se pună rău cu noul ierarh al Bisericii Ortodoxe din Bucovina. Dar acum IPS Calinic vrea să demoleze si biserica din cimitirul unde odihneste IPS Pimen, Părintele Proclu și alți monahi.
Numai Ceaușescu a demolat biserici
Sultanul Calinic vrea să

demoleze biserica din cimitir. Ceaușescu a demolat 20 de lăcașuri de cult în București dar lăcașuri de cult au fost demolate si in țară. În urmă cu câțiva ani, un fost președinte CJ Suceava a vrut să demoleze Biserica din Curtea Spitalului Vechi.Motivul? Urma să

fie modernizata sectia de spital. La acea vreme insa preotul Diaconașu a rămas uimit și si-a amintit că ,,doar Ceaușescu demola biserici.,,. S-a făcut reportaje și fost administratie probabil s-a mai gândit. Au trecut ani buni de atunci însă bisericuta a rămas neclintită iar medici, bolnavi și alți credincioși trec pragul pentru o rugăciune.
Biserica „Sfântul Ioan Evanghelistul”
Bisericuța a fost ridicată la îndemnul și cu directa purtare de grijă a Înaltpreasfinţitului Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, fiind sfințită la 26 iulie 2006. În timpul verii, aici se săvârșește adeseori Sfânta Liturghie, cu slujbă de pomenire pentru ctitorii adormiți ai mănăstirii. Vis-a-vis de bisericuță se află mormântul pe care Înalpreasfințitului Arhiepiscop Pimen și l-a pregătit spre a-i fi loc de odihnă veșnică. Și aici este înmormântat.
Bisericile construite în cimitirele mănăstirilor sau ale bisericilor de parohie poartă, nu de puţine ori, hramul Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan. Rațiunea atribuirii acestui hram o constituie faptul că, pe de o parte, Sfântul Ioan este numit „apostolul iubirii”, rugăciunile pentru cei adormiți fiind expresia iubirii față de cei trecuți la cele veșnice, iar pe de altă parte, Sfântul Ioan este autorul cărții Apocalipsa, cei adormiți odihnindu-se cu trupul în cimitire până la momentul celei de-a doua veniri a lui Hristos.
Colț de rai

Situată în nordul Bucovinei, la 4 km de Manastirea Putna, Sihastria Putnei reprezinta astazi un liman de liniste, pace si binecuvantare, ce izvorăsc dintr-un trecut multisecular de sfintenie si nevointa. Data exacta a infiintarii Sihastriei Putnei nu poate fi stabilita cu deplina certitudine, din cauza lipsei izvoarelor. Potrivit Istoricului Sihastriei Putna, avîndu-l ca autor pe egumenul Sila (1753-1781), Sihastria Putnei a fost întemeiată în timpul domniei voievodului Ștefan cel Mare și Sfânt , când aflăm și despre cel dintâi viețuitor al Sihăstriei cunoscut cu numele: un tatar increstinat, calugarit apoi cu numele de Atanasie, venit aici de la Manastirea Putna. In opinia multor istorici, nu numai calugari din Manastirea Putna s-au asezat in jurul cuviosului, ci, dupa 1470, cand Sfantul Daniil Sihastru s-a mutat la Voronet, unii dintre ucenicii sai s-au urcat pe valea paraului Putna si s-au stabilit aici, atrasi printre altele si de frumusetea imprejurimilor si de incarcatura spirituala deosebita a locului. Infiripata timid, la inceput cu monahi veniti din Manastirea Putna, obstea de la Sihastria Putnei s-a inchegat in timp, pentru a ajunge acum la un numar de 35 de vietuitori. In ultimii ani, lucrarile de amenajare a acestui asezamant monahal s-au diversificat, in ianuarie 2005 fiind ridicat la rangul de manastire. Astazi, aici functionează o serie de ateliere de croitorie, tamplarie, sculptura, pictura, inramat si aplicat icoane pe lemn.
In biserica din piatră este așezată icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului ,despre care se spune că a fost purtată pe front de răzeșii lui Ștefan cel Mare. Tot la Mănăstirea Sihăstria |Putnei se află o copie a giulgilului de la Torino și moaștele a aproximativ 500 de sfinți.
Scurt istoric

Dupa un anumit timp, sihastrii s-au hotarat sa-si faca o biserica pentru ei, astfel incat sa nu mai fie nevoiti sa coboare la Putna pentru Sfanta Liturghie si pentru primirea Sfintei impartasanii. Zona era pe atunci impadurita, astfel incat sihastrii de aici, mai intai „curatind locul de padure”, au zidit o biserica de lemn in care savarseau slujbele indatinate. Nu cunoastem insa nici anul si nici ierarhul care a oficiat aceasta sfintire. Linistea monahilor vietuitori la Sihastria Putnei a fost tulburata la sfarsitul secolului al XVII-lea de catre armatele dezlantuite ale regelui polon Ioan Sobieski (1674-1696). Va ramane astfel pana la pacea de la Karlowitz (1699), cand calugarii ce pribegisera prin munti s-au intors la locurile lor. Primul egumen al Sihastriei cunoscut cu numele este Lazar, un ucenic al sfantului mitropolit Dosoftei al Moldovei (1671-1686). Cu sprijinul marelui vistiernic domnesc Ilie Cantacuzino, el ridica o noua bisericuta de lemn in care, dupa cum ne spun izvoarele, „abia incapeau patru-cinci sihastri”. Urmasii lui la conducerea asezamantului monahal au fost Teodosie (+ 1715) si Dosoftei (+ 1753). In a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, Sihastria Putnei cunoaste o inflorire deosebita in timpul egumenului Sila (1753-1781), originar din tinuturile Botosanilor.
El ridica o noua biserica, din piatra, sfintita în 1758 de episcopul Dosoftei Herescu de Radauti, pe care o impodobeste cu toate cele necesare cultului. Construieste chilii si anexe, amenajeaza incinta, in paralel cu vegherea asupra vietii duhovnicesti a monahilor vietuitori aici. Avand peste 80 de ani, cuviosul Sila trece la cele vesnice la 23 aprilie 1783, dupa ce a predat egumenia, inca din 1781, ieroschimonahului Natan.
Sihăstria a avut interdicții impuse de austro-ungari
Dupa ocuparea nordului Moldovei de catre Imperiul Austro-ungar (1775), Sihastriei i se pun multe interdictii. Starea materiala precara in care ajunge Sihastria Putnei in aceste timpuri reiese din asa-numita „carte de milostenie” (1783), prin care cuviosul Natan si obstea sa solicitau sprijin din partea credinciosilor. Acest ajutor era insa mai greu de primit acum, datorita granitei care ii despartea pe sihastri de ceilalti frati romani. In astfel de imprejurari grele, la 26 decembrie 1784, cuviosul Natan trece la Domnul, si, odata cu el, ultimul staret oficial al Sihastriei. Desi nu numit direct de catre sfantul Natan, cuviosul ieroschimonah Paisie preia egumenia Sihastriei Putnei pentru scurtul rastimp pana la desfiintare (26 august 1786). Sihastria Putnei este ultimul asezamant monahal inchis din porunca stapanirii straine. Vietuitorii sunt transferati la Manastirea Putna, ca si obiectele de cult. Singur ieroschimonahul Paisie ramane aici mai departe, trecand la cele vesnice in jurul anului 1790. Astfel se incheie o pagina minunata din istoria Sihastriei Putnei. Moastele celor trei egu
meni si duhovnici ai schitului: sfintii Sila, Paisie si Natan au fost descoperite cu ocazia renovarii bisericii de piatra si care acum se afla depuse in pridvorul acesteia.
Dupa doua veacuri de pustiire si uitare, la 24 aprilie 1990, cu binecuvantarea Înalt Prea Sfintitului Pimen, Arhiepiscopul Sucevei si Radautilor, s-au inceput lucăarile de refacere a schitului prin osteneala unor parinti din Manastirea Putna, in frunte cu monahul Sebastian Scheuleac, staret al Manastirii Putna fiind atunci PreacuviosulArhimandrit Iachint Unciuleac. Intre ruinele bisericii au fost descoperite pietrele de mormant ale staretilor Sila si Paisie, precum si osemintele lor ca si cele ale staretului Natan, toate „galbene si frumoase, cu o putere harica deosebita”. Lucrarile de refacere a bisericii au durat sase ani (1990-1996). Locasul a pastrat planul initial din secolul al XVIII-lea, cu clopotnita lipita in partea de nord, adaugandu-i-se doar pridvorul. Pisania de deasupra usii care face trecerea din pridvor in pronaos spune: „Cu voia Tatalui, cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, s-a rezidit schitul Sihastria Putnei, cu hramul Bunei Vestiri, veche ctitorie voievodala si loc de nevointa monahala, sub pastorirea I.P.S. Pimen al Sucevei si Radautilor, staret al Manastirii Putna fiind Preacuviosul Arhimandrit Melchisedec, egumen al schitului smeritul monah Sebastian, pictor fiind Liviu Dumbrava. Slujba tarnosirii s-a savarsit la data de 29 septembrie 1996″.
Biserică construită din piatră de râu, având forma de cruce, absidele fiind semicirculare la interior si poligonale in exterior. Pictura este realizata in tehnica fresca de catre Liviu Dumbrava din Gura Humorului, planul iconografic urmand erminia specifica bizantina. In exterior, biserica nu este pictata. Doar in ocnite sunt zugravite chipuri de sfinti, iar deasupra usii de la intrarea in biserica este pictată icoana hramului: Buna-Vestire.