Sfânta Teodora de la Sihla este pomenită în calendarul ortodox și sărbătorită în fiecare an, la data de 7 august. Cuvioasa Teodora este singura româncă trecută în rândul sfinţilor. A fost fiica lui Ştefan Joldea, armaş, un fel de comandant de artilerie la Cetatea Neamţului. Ştefan Joldea a trăit în comună Vânători-Neamţ şi a avut două fiice pe Marghita (Marghiolita) şi pe Teodora.
Cine a fost Sfânta Teodora de la Sihla
Sfânta Teodora se căsătorește cu Elefterie, însă nu după mult timp cei doi vor intra în cinul monahal. Teodora a intrat la Schitul Vărzăreşti-Vrancea, iar soţul ei, la Schitul Poiana Mărului. Cuvioasa Teodora ajunge ucenica egumenei mănăstirii, schimonahia Paisia. Din cauza turcilor, egumena se retrage în Munţii Buzăului împreună cu Sfânta Teodora şi cu câteva maici. După zece ani de nevoinţă în Munţii Buzăului, ajunge în Munţii Neamţului.
Cuvântul “Sihla” înseamnă pădure deasă de copaci tineri Ieroschimonahul Pavel, duhovnicul Sihăstriei, a dus-o pe fericita Teodora în părţile Sihlei, unde se afla un bordei părăsit. Acolo a rămas singură, numai cu Hristos, şi a petrecut mulţi ani în cea mai aspră nevoinţă pustnicească. Era la sfârşitul secolului al XVII-lea. Schitul Sihla încă nu luase fiinţă. Însă pădurile din împrejurimi adăposteau numeroşi pustnici.
După un timp, Cuvioasa Teodora se mută din chilie în peştera de alături, unde rămâne până la moarte, ostenindu-se în post şi rugăciune, pentru ea şi pentru toată lumea. Puţina hrană şi-o procura fie din fructele ce i le oferea pădurea, fie mai ales dintr-un fel de iederă, ce creşte până azi pe stâncile Sihlei, numită “iarbă dulce” sau “măcrişul Sfintei Teodora”.
Sfânta Teodora de la Sihla – supranumită și “Floare duhovnicească a Moldovei” Sfânta Teodora de la Sihla este supranumită și ”Floare duhovnicească a Moldovei”. După ce și-a mărturisti păcatele și a fost împărtășită cu Sfintele Taine, Sfânta Teodora a rostit ultimele sale cuvinte: “Slavă Ție, Doamne, pentru toate” și și-a dat duhul. Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a stabilit ca zi de prăznuire pentru Sfânta Teodora de la Sihla data de 7 august. Mai târziu, după mulți ani, ieromonahul Elefterie s-a retras la Mănăstirea Secu și mai apoi la Sihla, pentru a fi cât mai aproape de aceea care i-a fost soție.
A trăit sub stâncile Sihlei, iar când acesta a decedat, a fost îngropat în poiana unde se află acum schitul. Trupul Sfintei Teodora a rămas tăinuit în peșteră până după anul 1830, atunci când familia domnitorului Mihail Sturza a reînnoit Schitul Sihla și a așezat moaștele ei în racla de preț, pe care le-a depus în biserica schitului. Ulterior, atunci când s-a zidit o biserică nouă la moșia familiei din satul Miclaușeni, Iași, moaștele au fost duse aici și multă lume venea să se închine sfintei.
Pe 20 iunie 1992, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a recunoscut și a proclamat sfințenia Cuvioasei Teodora de la Sihla, stabilindu-se ca zi de prăznuire data de 7 august.
Rugăciune către Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla “O, Prea Cuvioasă Maică Teodora, care din copilărie pe Hristos L-ai iubit și pentru dragostea Lui în toată viața ta te-ai nevoit; multe nevoințe și ispite ai suferit și în viața cea pustnicească, cu darul lui Dumnezeu, ai sporit. Cu mulțimea înfrânării și a lacrimilor celor duhovnicești, sufletul tău l-ai luminat și în singurătatea pustiei cu isprăvile faptelor tale celor bune ai strălucit. Pustia Sihlei cu viața ta o ai sfințit și pildă sihaștrilor te-ai făcut. Iar Prea Bunul Dumnezeu, la vremea cuvenită, sfințenia vieții tale a descoperit-o și ca pe o comoară ascunsă lumii te-a arătat. De aceea, și noi nevrednicii, cu evlavie și cu credință, cerem sfintele tale rugăciuni și te chemăm: roagă-te Prea Înduratului nostru Mântuitor ca și noi, păcătoșii, în vremea vieții noastre și în vremea sfârșitului nostru să dobândim mila și mântuirea Lui, spre a slăvi și a ne închina în veacul de acum și în cel viitor Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin!”
