Biserica Ortodoxă o sărbătoreşte astăzi pe Sfânta Maria Magdalena, pe care imnografia o numeşte: „ucenică adevărată” a lui Hristos şi „purtătoare de mir prealuminată”. Cinstirea ei este rezumată de troparul serbării, unde aflăm importanţa prăznuirii: „Lui Hristos, Cel Ce pentru noi S-a născut din Fecioară, cinstită Maria Magdalena, I-ai urmat şi ai păzit îndreptările şi legile Lui. Pentru aceasta, astăzi, preasfinţită pomenirea ta prăznuind, te lăudăm cu credinţă şi te cinstim cu dragoste”.
Sfânta Maria Magdalena era o evreică din seminţia lui Neftalim. Este cunoscută cu numele de Magdalena după localitatea Magdala, din Galileea, unde a trăit. În timpul activităţii Sale mesianice, Mântuitorul nostru Iisus Hristos a alungat demonii ce o stăpâneau: „Maria, numită Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni” (Luca 8, 2). În urma acestei minuni, ea I-a urmat Domnului, fiind prezentă alături de Maica Domnului în timpul Sfintelor Pătimiri ale lui Hristos şi la îngroparea Lui.
Ea este una dintre Femeile Mironosiţe care au venit dis-de-dimineaţă la mormânt pentru a unge cu miresme trupul Mântuitorului Iisus Hristos şi s-a învrednicit să fie martor al Învierii Lui. Despre acest lucru Sinaxarul de azi ne spune că Sfânta Maria Magdalena, „urmându-L (pe Iisus Hristos) până la Pătimirea Lui, s-a făcut şi Mironosiţă. Cea dintâi ea L-a văzut pe Domnul înviat şi, împreună cu cealaltă Marie, adică cu pururea Fecioara Născătoarea de Dumnezeu, a văzut pe Înger, târziu, când se lumina spre ziua duminicii, precum scrie Matei Evanghelistul. Iar dimineaţa a văzut doi Îngeri cu veşminte albe şezând. Apoi a văzut pe Domnul Însuşi…”
Scriind despre cum este menţionată în Sfânta Scriptură a Noului Testament Sfânta Maria Magdalena, profesorul Petros Vassiliadis (în „Sfânta Maria Magdalena, cea întocmai cu Apostolii”, pemptousia.ro) precizează că „în trei dintre cele patru Evanghelii recunoscute de Biserică, Maria Magdalena este amintită cu numele ei numai în istorisirile Pătimirilor și ale Învierii Domnului. În Evangheliile după Marcu, Matei și Ioan, Maria Magdalena este menționată ca martor al Crucificării Domnului: Şi erau şi femei care priveau de departe; între ele: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel Mic şi a lui Iosi, şi Salomeea (Marcu 15, 40). În Evanghelia după Ioan găsim aceeași descriere, doar că acolo ea este enumerată ultima: Şi stăteau lângă crucea lui Iisus, mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena (Ioan 19, 25). La Marcu și Matei este amintită și la așezarea Domnului în mormânt: Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus (Marcu 15, 47 și Matei 27, 61). În principal, însă, Maria Magdalena este unul dintre primii martori ai Învierii Domnului, iar în Evanghelia Sfântului Ioan ea este chiar prima care a ajuns la mormânt (Marcu 16, 1-8; Matei 28, 9; Luca 24, 1-12; Ioan 20,14-18)”.
Sfânta Maria Magdalena este cea care aduce Apostolilor vestea Învierii Domnului (Ioan 20, 1-2). Împreună cu celelalte Femei Mironosiţe este martor al minunii minunilor: Învierea lui Hristos. Ea merge în primele ore ale zilei Învierii Domnului de patru ori la mormânt, învrednicindu-se să-L vadă şi pe Hristos Domnul înviat.
Vieţile Sfinţilor precizează că Sfânta Maria Magdalena a fost „sârguitoare pentru adeverirea Învierii lui Hristos, încât numai ea a mers de patru ori la mormântul Lui și, după a patra întoarcere de la mormânt, a rămas lângă Preacurata Născătoare de Dumnezeu, slujindu-i nu ca unei maici a Dascălului și a Binefăcătorului ei, ci ca unei Maici a Însuși Fiului lui Dumnezeu, Făcătorul tuturor”.
După Înălţarea Domnului merge la Roma, unde „a stat înaintea cezarului Tiberius, pe care, fiind bolnav de un ochi, Sfânta Maria Magdalena l-a tămăduit”. Ea a relatat împăratului Tiberius (14-37) viaţa şi activitatea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, despre nedreptul proces care a dus la răstignirea şi moartea Lui, dar mai ales a mărturisit Învierea Sa. În urma acestui episod, împăratul Tiberius „a dat unei morţi neaşteptate pe Pilat şi pe arhierei”, după cum precizează Sinaxarul. Din Roma, Sfânta Maria Magdalena s-a dus la Efes, unde se afla Sfântul Ioan Evanghelistul, ajutându-l în apostolie. Acolo a şi murit, fiind înmormântată de Sfântul Apostol Ioan Teologul.
Sinaxarul ne spune că în zilele fericitului întru pomenire împărat Leon moaştele Sfintei Maria Magdalena au fost aduse la Constantinopol şi depuse în Mănăstirea Sfântului Lazăr. În prezent, o parte din moaştele sfintei se află în Muntele Athos. Ieromonahul Theologos Simonopetritul, vorbind despre acest lucru, precizează: „Mâna stângă nestricăcioasă a Sfintei Maria Magdalena constituie tezaurul cel mai sfânt al Mănăstirii Simonos Petras. În Grădina Maicii lui Dumnezeu, în curtea Preacuratei Stăpânei noastre, este una dintre cele mai binemirositoare flori! Bogăție și slavă a obștii athonite și a Bisericii lui Hristos. Cu adevărat mâna aceasta a Mironosiței Maria Magdalena, cea dintâi martoră a Învierii Mântuitorului Hristos, și după două mii de ani aproape păstrează, în mod palpabil, o căldură naturală”.
În anul 2015, când la 16 octombrie moaştele Sfintei Mironosiţe Maria Magdalena au fost aduse în România de la Mănăstirea Simonopetra din Sfântul Munte Athos, ajungând la Catedrala Patriarhală, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în cuvântul rostit cu acest prilej a subliniat exemplul de fidelitate pe care ni-l oferă ea: „Avem în Sfânta Maria Magdalena pilda credincioşiei şi în vremuri grele, nu doar atunci când ne merge bine. Ea a fost printre puţinele persoane care au stat sub Crucea Mântuitorului Iisus Hristos. Apostolii au fugit, dar Maica Domnului, singurul Apostol care a rămas – Sfântul Ioan Evanghelistul – şi Femeile Mironosiţe au văzut Taina morţii Lui pe Cruce. Şi ele s-au învrednicit să fie primele care au văzut şi Taina Învierii Lui din morţi. Sfânta Maria Magdalena ne arată, deci, legătura dintre Crucea şi Învierea lui Hristos”.
De aceea şi noi astăzi o cinstim rugându-ne: „O, preaminunată şi de mirare podoabă a femeilor şi tuturor creştinilor laudă şi bucurie, care întocmai cu Apostolii te-ai arătat, slăvită Mironosiţă Maria Magdalena, primind rugăciunea noastră cea de acum, dintru toate nevoile şi durerile sufleteşti şi trupeşti şi de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi ce vin asupra noastră pe noi ne izbăveşte şi către Împărăţia cerurilor cu mijlocirea ta îndreptează-ne pe noi, cei ce cu umilinţă şi cu dragoste cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
sursa: Pr. Ciprian Florin Apetrei -Ziarul Lumina
