Sărbătoare MARE pentru creştin-ortodocşi, astăzi. În fiecare an, pe 5 mai, Biserica Ortodoxă o prăznuieşte pe Sfânta Mare Muceniţă Irina. Singura fiică a lui Liciniu, rege în Cetatea Maghedon, aceasta s-a născut păgână, iar numele ei a fost la început Penelope.
Sfânta Irina (Penelopi, înainte de botez) a trăit în vremea părinţilor apostolici şi a fost botezată de către Sfântul Timotei, ucenicul Sfântului Apostol Pavel. Părinţii săi, Liciniu şi Licinia, erau oameni bogaţi. Liciniu era guvernator al provinciei. Amândoi erau însă păgâni şi au primit botezul în urma mărturisirii credinţei creştine de către Sfânta Irina.
Tată său, dorind să-şi protejeze fiica de influenţe dăunătoare asupra caracterului şi creşterii sale, a izolat-o într-o clădire, un fel de turn construit în afara oraşului. Penelopi a trăit astfel departe de oraş şi de ispitele lui şase ani, urmând ca după acest timp, tatăl ei să-i găsească un soţ pe măsură.
Era însoţită de treisprezece fecioare şi toate se aflau în grija unei bătrâne, Caria, şi a unui dascăl, Apelian, care era creştin în taină. De la el a auzit despre Mântuitorului Hristos. Atunci când în cetate se afla Sfântul Timotei, din voinţa lui Dumnezeu acesta a ajuns şi în preajma construcţiei unde se afla Penelopi, care l-a primit cu bucurie. A fost botezată de acesta, primind numele de Irina.
Aflând că fiica sa este creştină, Liciniu a poruncit să fie torturată. Îndurând chinurile, Sfânta Irina şi-a convertit întreaga familie la creştinism. A fost adusă de mai multe ori la judecata autorităţilor. A scăpat de fiecare dată din mâna călăilor, prin răbdarea cu care suferea torturile la care era supusă, convertind mulţime mare de popor la creştinism, propovăduind tot timpul pe Hristos. A murit în Efes, intrând singură într-un mormânt nou şi cerând să fie astupată uşa încăperii şi să fie deschisă după patru zile. După acest timp creştinii care au deschis uşa mormântului l-au găsit pe acesta gol.
Tot pe 5 mai, Biserica face pomenirea Sfinţilor Mucenici Neofit, Gaie si Gaian.
Numele de Irina provine din grecescul Eirene, zeiţa păcii în mitologie.
O alta variantă atestă fapul ca „Eirene” venea din ebraica, cuvântul de bază fiind „salom”, ce ar reprezenta de fapt binecuvântarea lui Dumnezeu dată oamenilor. Sensul cuvântului „salom” se extinsese chiar la o definiţie dată de credincioşi lui Iisus Hristos şi anume „El va fi pacea noastră”.
