Către toţi preoţii, persoanele consacrate
şi credincioşii Diecezei de Iaşi
Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,
Pentru mulţi dintre noi, luna august este un timp al vacanţelor, al concediilor, al destinderii. De asemenea, este şi luna întâlnirilor pline de emoţie cu cei dragi care se întorc din străinătate pentru a trăi câteva zile de comuniune alături de cei rămaşi acasă. Dar luna august ne oferă în fiecare an şi posibilitatea de a ne întâlni la Cacica, sub mantia protectoare a Mamei noastre cereşti, pentru a experimenta împreună frumuseţea credinţei şi a ne simţi uniţi în Duhul Sfânt, în marea familie a lui Dumnezeu.
De-a lungul anilor, multe persoane care au participat cu credinţă la pelerinajul anual de la Cacica, pe 14 şi 15 august, au simţit ajutorul şi mijlocirea Sfintei Fecioare Maria. Încrezători în mijlocirea ei şi conştienţi „că nu s-a auzit niciodată să fi fost părăsit cel ce a alergat sub ocrotirea ta, cel ce a cerut ajutorul şi mijlocirea ta”, şi noi obişnuim să-i încredinţăm cele mai tainice dorinţe ascunse în sufletul nostru, necesităţile pe care le avem în viaţa de zi cu zi, pe cei dragi inimilor noastre, rugând-o să obţină de la Dumnezeu harurile de care avem nevoie.
Într-adevăr, Sfânta Fecioară nu-i abandonează niciodată pe cei care aleargă la ea cu credinţă şi încredere. Ea este mijlocitoarea noastră. Cuvântul „mijlocitor” ne trimite cu gândul la cel care se află în „mijloc” şi care este gata să ajute fiecare dintre cele două părţi sau să intervină în favoarea uneia dintre ele. În acest sens, să ne amintim episodul relatat de evanghelistul Ioan la nunta din Cana (cf. In 2,1-11). Se terminase vinul, iar Sfânta Fecioară, simţind neliniştea mirilor, îşi îndreaptă privirea spre Fiul ei pentru a-i spune că nu mai au vin şi, de asemenea, priveşte spre cei din jurul său pentru a le spune: „Faceţi tot ce vă va spune!”. Astfel, situându-se între Isus şi miri, ea ne arată puterea mijlocirii sale: îi prezintă lui Isus necesităţile oamenilor şi cere acestora din urmă să facă partea lor, punându-se la dispoziţia lui Isus. Nu este vorba despre o simplă cerere sau recomandare, ci de medierea unei relaţii autentice dintre cele două părţi.
Ne-ar face bine ca ori de câte ori ne adresăm în rugăciune Sfintei Fecioare Maria să ne-o imaginăm „în mijloc”, între noi şi Fiul ei. Ea este acolo pentru a-i prezenta lui Isus necesităţile noastre şi a-i cere harurile de care avem nevoie în viaţă, dar, în acelaşi timp, ne cere şi nouă colaborarea în păzirea cuvântului dumnezeiesc: „Faceţi tot ce vă va spune!”.
La nunta din Cana, mirii nici nu apucaseră să deschidă gura pentru a cere să intervină cineva în favoarea lor. Maria a intuit momentul delicat prin care treceau şi a intervenit imediat. Acelaşi lucru continuă să-l facă şi astăzi: situându-se „în mijloc”, între Isus şi oamenii timpului nostru, nu încetează să-i vorbească Fiului ei despre noi: „nu mai au vin”, vinul iubirii, al înţelegerii, al păcii, al dialogului, al credinţei; în acelaşi timp, continuă să ne repete şi nouă: „Faceţi tot ce vă va spune!”. Fie ca Domnul să asculte rugăciunea ei, iar noi să ascultăm de invitaţia sa!
Aşadar, în preajma solemnităţii Adormirii Maicii Domnului, vă adresez tuturor invitaţia de a participa la pelerinajul anual de la Cacica. Să ne adunăm în jurul Sfintei Fecioare Maria, cerându-i să mijlocească la Fiul ei harurile de care avem nevoie, fiind şi noi gata să ascultăm cuvântul ei de a-l urma cu mai multă consecvenţă pe Cristos.
Sfântă Fecioară Maria, mijloceşte pentru noi!
+ Iosif Păuleţ
Episcop de Iaş
