Potrivit creștinortodox.ro, Schimbarea la Față a Domnului reprezintă momentul în care Hristos S-a schimbat la față înaintea ucenicilor: „Și pe când Se ruga, înfațisarea feței Sale a devenit alta și îmbrăcămintea Lui albă strălucind.
Și iată, doi bărbați vorbeau cu El, care erau Moise si Ilie” (Luca9, 29-30). Asfel, ucenicii au primit har să vadă lumina dumnezeiască.
Sfântul Ioan Gură de Aur mărturisește că vederea slavei lui Dumnezeu o va avea fiecare om la sfârșitul lumii, când Domnul va veni întru slavă să judece vii si mortii.
„Desigur, fericiți au fost cei trei Apostoli care au văzut pe Domnul strălucind pe munte. Dar și noi, numai dacă vom voi, putem să vedem pe Iisus strălucit, nu ca dânșii pe munte, ci încă și mai strălucit. Atunci, fiind cu ucenicii Săi, S-a aratat numai într-o astfel de strălucire pe cât ei suportau, dar la sfârșitul veacurilor, El va veni întru deplină strălucire a Tatălui și înconjurat nu numai de Moise și Ilie, ci și de nenumărata oștire a îngerilor, a arhanghelilor si a heruvimilor”.
Cine a văzut lumina taborica
Evanghelia, vorbind despre lumina Schimbării la Faţă, foloseşte doar o pildă, pentru că cele două lumini, fizică şi divină, sunt de naturi diferite; dar oare ce cuvinte avem noi pentru a o exprima? Limba noastră este săracă, mintea neputincioasă, duhul cotropit de spaimă şi numai Dumnezeu întăreşte inima pentru a vedea lumina taborică fără să ne pierdem.
Moise a văzut lumina taborică, spatele Domnului, Ilie a văzut lumina taborică atunci când Dumnezeu i-a vorbit, Apostolii au văzut-o, ostaşii romani au văzut-o la Învierea Domnului, asemenea şi femeile mironosiţe. A văzut-o întâiul mucenic Ştefan Arhidiaconul, când era judecat de sinedriu şi ridicându-şi ochii la cer, a văzut slava lui Dumnezeu. Au văzut-o şirul lung al călugărilor isihaşti şi cei pe care Dumnezeu i-a învrednicit prin bună vrerea Sa, necondiţionată de meritul celui căruia i-a arătat-o.
Maica Alexandra, principesa, a văzut-o şi ea. Atunci când, în nota publicată în Buletinul nostru parohial, spune: „ Insula mea este un loc al liniştii desăvârşite, chiar dacă există sunete. Acolo nu există nici o umbră, lumina străpunge totul, dragostea te înfăşoară şi nici un orizont nu-mi mărgineşte privirea. Atât de întins este locul, încât eu nu sunt decât un punct în el; dar nu sunt pierdută, pentru că acolo, Dumnezeu mă ţine în mâna Lui”, oare nu vorbeşte ea despre lumina taborică, cea care străpunge totul?
Explorarea totală a „insulei păcii” se face numai după moarte. Şi eu am văzut odată lumina taborică, în copilărie, fără să ştiu ce este, dar inima mea a fost străpunsă de ea, fiindcă era o inimă de copil nevinovat. Am mai văzut o dată această lumină, mult mai târziu, când eram în închisoare. Dumnezeu mi-a trimis-o spre învăţare, dar inima şi mintea mea n-au putut cuprinde sensul şi am pierdut-o cu totul, scrie Părintele Gheorghe Calciu în Cuvinte vii, citat de doxologia.ro .
Deşi ne aflăm în Postul Adormirii Maicii Domnului, Biserica a rânduit ca, pe 6 august, de praznicul Schimbării la Faţă a Domnului, să se facă dezlegare la pește, vin și untdelemn. De asemenea, în această zi, potrivit tradiției populare, agricultorii aduc la biserică struguri, faguri de miere, dar și alte roade ale pământului, pentru a fi binecuvântate, pe care mai apoi le oferă de pomană.
Alte tradiții și superstiții de care trebuie să ții cont în ziua Schimbării la Față a Domnului, potrivit credinței populare:
– De Schimbarea la Față a Domnului se poate începe şi gustatul boabelor de struguri. Deşi încă nu sunt coapte şi ţi se strepezeşte gura de la ele, tradiţia le atribuie un rol vindecător şi se spune că sunt bune de leac pentru cei care au intestinele sensibile;
– În ziua Schimbării la Față a Domnului nu mai este voie la scăldat în ape curgătoare, nici la spălat rufe la râu. De asemenea, animalele nu se mai scaldă;
– Se spune că cei care nu ţin de sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului vor fi uscaţi şi gălbejiţi ca florile care de acum încep să se veştejească;
– Cine spală haine de Schimbarea la Față a Domnului va fi năpădit de păduchi şi ploşniţe;
