Tensiunile au atins cote maxime în comuna Frumosu, județul Suceava. Edilul localității a lansat un atac public extrem de dur și ironic la adresa a doi frați din comună, cunoscuți pentru reclamațiile lor repetate privind modul în care sunt cheltuiți banii publici.
Conflictul a răbufnit pe rețelele de socializare, după ce primarul i-a surprins pe cei doi localnici în timp ce monitorizau și fotografiau activitatea din comună.
Edilul nu s-a ferit de cuvinte grele și i-a acuzat pe cei doi cetățeni de ipocrizie. Acesta susține că acțiunile lor nu au legătură cu spiritul civic, ci reprezintă o formă de hărțuire.
„Se declară revoltați că nu
au apucat să se ascunda în tufișuri și au fost pozați în toată splendoarea. Chiar avem curiozitatea ce au mai reclamat de data aceasta, în afară de faptul că le pasă cum cheltuim banul public”, a transmis primarul.
Mai mult, șeful administrației locale a sugerat că reclamanții ar fi avut interese financiare în trecut în relația cu instituția pe care o conduce: „Ani la rând, amândoi au beneficiat de acest ban public după bunul lor plac. Ei au uitat, noi nu”.
Postarea edilului se încheie cu o invitatție la o cafea la sediul primăriei.
„Dimineață îi vom aștepta și cu o cafea, ca să nu mai spună că tot noi suntem cei răi. Vorbaaceea:,,,,,,a”, a completat primarul din Frumosu.
Care este miza conflictului local?
Monitorizarea cheltuielilor publice este un drept legal al oricărui cetățean, însă modul în care se desfășoară această supraveghere pe teren a transformat relația dintre primărie și localnici într-un război de uzură.
Până la momentul publicării acestei știri, cei doi frați vizați de acuzațiile primarului nu au oferit o replică oficială.
În România, urmărirea repetată a unei persoane fără drept și fără un interes legitim este interzisă și constituie infracțiunea de hărțuire, indiferent dacă persoana urmărită este un cetățean obișnuit sau o persoană publică, precum un primar.
Totuși, legea face o distincție clară între urmărirea obsesivă (de tip stalking) și activitățile legitime, cum sunt cele jurnalistice sau de investigație de interes public.
Ce spune Codul Penal?
Urmărirea este reglementată de Articolul 208 din Codul Penal al României, care definește hărțuirea prin următoarele elemente:
- Fapta: Săvârșirea în mod repetat a acțiunii de urmărire a unei persoane.
- Supravegherea: Monitorizarea locuinței, a locului de muncă sau a altor spații frecventate de victimă.
- Condiția esențială: Acțiunea trebuie să fie făcută „fără drept sau fără un interes legitim” și să îi provoace victimei o stare de temere.
Ce sancțiuni riscă făptașul
Conform legislației actuale, persoana care comite această infracțiune riscă:
- Închisoare de la 3 la 6 luni SAU
- Amendă penală (al cărei cuantum se calculează în zile-amendă în funcție de instanță).
- Notă: Dacă urmărirea este realizată asupra unui minor, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
Excepția: Cazul unui primar sau demnitar public
Dacă persoana urmărită este un primar, situația juridică depinde strict de scopul și contextul acțiunii:
- Când ESTE ilegal (Hărțuire/Stalking): Dacă urmăriți primarul din motive personale, obsesive, pentru a-l intimida, a-i supraveghea viața privată sau familia, fapta este complet ilegală. Statutul de funcționar public nu îi privează pe demnitari de dreptul la siguranță și viață privată în afara atribuțiilor de serviciu.
- Când POATE FI legal (Interes legitim / Activitate jurnalistică): Dacă urmărirea este realizată de către jurnaliști sau cetățenii care documentează fapte de corupție, abuzuri în serviciu sau modul în care primarul cheltuiește banii publici în timpul programului, acțiunea poate intra sub umbrela unui interes legitim. Activitățile în spațiul public legate de funcția sa oficială sunt de interes public. Totuși, filmările sau monitorizările nu trebuie să degenereze în agresiuni, violări ale spațiului privat (domiciliu) sau acțiuni care să îi pună în pericol siguranța.
Cum se pedepsește fapta?
Infracțiunea de hărțuire se investighează doar dacă victima depune o plângere prealabilă la Poliție sau Parchet. Dacă primarul sau persoana urmărită consideră că acțiunile îi provoacă o stare justificată de temere, aceasta poate depune plângere, iar organele judiciare vor stabili dacă a existat un interes legitim sau dacă a fost vorba de o hărțuire penală. De asemenea, victima își poate retrage plângerea în orice moment, fapt ce stinge procesul penal
