Este sărbătoare mare în data de 5 decembrie în calendarul ortodox român. Sfantul Sava cel Sfinţit este pomenit în calendarul creştin ortodox la 5 decembrie.
Sfântul Sava este întemeietorul uneia dintre cele mai importante chinovii din Palestina. După ce a trăit o viaţă ascetică în două aşezăminte, Mănăstirea Pasarion şi cea a Sfântului Teoctist, în anul 483 Sfântul Sava a întemeiat propria mănăstire pentru cei 150 de monahi care se adunaseră în jurul său. Mănăstirea era cunoscută sub numele de „lavra veche” sau „lavra Sfântului Sava”.
S-a născut în Capadocia, în timpul împăratului bizantin Teodosie cel Tânăr (408-450). Sfântul Sava a ales să intre în mănăstire la vârsta de opt ani, deşi era moştenitorul unei mari averi lăsată în administrare rudelor de către părinţii săi. Ioan, tatăl său, era militar şi împreună cu soţia sa, Sofia, mama Sfântului Sava, a plecat în Alexandria, la ordinul împăratului.
Unchii săi „se certau între dânşii, căci fiecare dintr-înşii voia să-l aibă la el, nu atât pentru că îl iubeau pe copil, pe cât ca să fie părtaş avuţiei tatălui său. Iar fericitul copil, având înţelegere de bătrân şi văzând gâlceava şi sfada unchilor lui, s-a lepădat de toată averea părinţilor şi mergând în mănăstirea lui Flavian, ce era departe de satul Mutalasc ca de douăzeci de stadii, a luat chipul îngeresc, fiind atunci abia de opt ani”. (Vieţile Sfinţilor)
Pentru viaţa monahală a avut o mare atracţie, căci a învăţat repede psaltirea şi celelalte sfinte scripturi şi sporea în fapte bune.
Pe când era foarte tânăr monah în obşte, „s-a întâmplat unui frate, ce avea slujba pităriei, că şi-a udat hainele sale de ploaie şi era vreme de iarnă, când nu strălucea soarele. Deci, neavând unde să-şi usuce hainele, le-a băgat în cuptorul de copt pâine, deasupra lemnelor şi le-a uitat acolo. După puţin timp s-au adunat fraţii să coacă pâine şi au aprins lemnele în cuptor, neştiind că pitarul îşi pusese într-însul hainele sale să se usuce. Aprinzându-se lemnele foarte tare, şi-a adus aminte pitarul de hainele sale şi se întristă mult. Acolo era şi fericitul Sava, care, văzând întristarea fratelui, nu s-a temut şi făcându-şi semnul Sfintei Cruci, a intrat în văpaia cuptorului. O, minune! Precum altădată tinerii prin credinţă, nu s-au ars în cuptorul Babilonului, aşa şi copilul Sava, precum dragostea cea către frate, a ieşit din cuptor nevătămat, aducând în mâinile sale hainele fratelui nevătămate, asemenea şi ale sale rămânând nearse”. (Vieţile Sfinţilor)
A petrecut în mai multe mănăstiri, retrăgându-se după o vreme în pustie, unde a dus o viaţă aspră.
Recunoscut fiind pentru virtuţile sale ieşite din comun, în jurul Sfântul Sava s-a adunat o obşte de monahi, pentru care a construit la început o biserică. Cum numărul fraţilor a crescut considerabil în timp, mănăstirea a devenit vestită, o adevărată lavră aflată în apropiere de Ierusalim.
Cu aurul pe care l-a primit de la iubitorii de Dumnezeu şi din averea părinţilor săi, Sfântul Sava a ridicat în timp mai multe mănăstiri. Odată i-a chemat la el pe egumenii acestora mănăstiri şi le-a spus să nu se îngrijească de nimic din cele trupeşti, aducându-le aminte de cuvintele Evangheliei, care învaţă să nu te îngrijeşti de ce vei mânca şi ce vei bea sau cu ce te vei îmbrăca, ci mai mult să-ţi pui nădejdea în Dumnezeu, Care ştie trebuinţele tuturor. Şi aşa erau hrăniţi, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu.
Sfântul Sava era vestit ca făcător de minuni, în biografiile scrise de ucenici săi fiind consemnate numeroase fapte minunate.
A fost cunoscut şi preţuit de patriarhii Ierusalimului, Salustiu (489-498), care l-a hirotonit preot, Ilie (498-516), pe care l-a vizitat în surghiun, Ioan III (516-524) şi Petru (524-552), căruia i-a vindecat sora de o boală grea. Sfântul Sava a plecat din această lume la vârsta de 94 de ani într-o zi de 5 decembrie.
Despre trecerea sa la Domnul s-a aflat foarte repede în tot ţinutul Ierusalimului şi s-au adunat de prin toate lavrele şi mănăstirile o mare mulţime de monahi, patriarhul cu episcopii şi cu conducătorii cetăţii. Trupul său a fost îngropat între cele două biserici ale aşezământului cunoscut astăzi sub numele de Mănăstirea Sfântului Sava cel Sfinţit, în locul unde Sfântul Sava a văzut un stâlp de foc. (surse: vol. „Vieţile Sfinţilor”; „Monahismul ortodox românesc”, vol. I, 2016)
