Jumătate dintre români spun că nu au locuri de parcare, canalizare şi drumuri de calitate, potrivit Studiului Naţional Observator.
Văzută de sus, România dezvăluie un haos de clădiri fără unitate arhitectonică şi urbanistică, multe şi fără utilităţi, asfalt sau înecate în beznă. De ce? 8 din 10 români dau vina pe corupţia din instituţiile statului. Andreea Milea s-a întors acasă, în comuna Mihai Kogălniceanu, din judeţul Constanţa, unde se construieşte cea mai mare bază NATO din Europa. Ochii copilei de odinioară sclipesc când văd schimbările în bine de pe meleagurile natale, dar adultul de acum se încruntă la dezastrul edilitar de pe litoral şi nu numai. Ştie că mulţi români trăiesc în Coşmar Residence.
Cu toţii avem un vis din copilărie, nu? Eu când eram mică voiam să devin cântăreaţă. Câteva înregistrări vechi îmi amintesc azi că aproape am reuşit. 6 ani aveam când am cântat prima oară pe scena căminului cultural din comună. Mai am doar o poză veche, cu un colţ de clădire şi emblema pe care încă o poartă. În cămin reintru după 20 de ani.
La parter sunt cursuri de dans. La etaj e repetiţie de balet. Pe vremea când ai mei voiau să învăţ tabla înmulţirii înainte de toate, învăţătoarea mea m-a încurajat să cânt. Ea m-a înscris la primul festival de muzică populară. Şi aşa m-am ales şi cu prima poreclă: privighetoarea şcolii. De atunci, 5 generaţii de elevi au trecut prin mâinile ei. Azi, predă în cea mai smart şcoală din comună. Pe tabla inteligentă rulează „Micul Prinţ”. Îmi amintesc că-n toată şcoala primară eram numărul 7, în ordinea din catalog.
„Noi eram 18 în clasă atunci. Acum aveţi cu 11 mai mult”, spune Andreea Milea, reporter Observator. Mai mulţi copii în clasă şi mai puţin spaţiu de joacă. Şcoala are tot trei săli de curs, dar teracotele au dispărut. Şi nu doar ele. „Nu mai este terenul de sport. A fost utilizat pentru clădirea unui afterschool care a venit în sprijinul părinţilor din localitate. S-au montat nişte jocuri care de asemenea sunt plăcute copiilor şi pe o parte din terenul de sport au fost clădite blocuri de locuinţe”, declară Georgeta Boghean, învăţătoare.
Modern este şi dispensarul. Vechiul cabinet e azi unitate de primiri urgenţe. „(R: Bună ziua, doamna doctor!) Ce faci, Andreea? Am zis că sincer ai nevoie de ceva medical, să-ţi dau un sfat. Haha”. Sfaturi îi cer toţi cei 2.000 de pacienţi de care are grijă. Pentru ei, deşi a împlinit vârsta pensionării, nu a renunţat încă la cariera de aproape jumătate de secol. Pe mine, mă ştie din primele zile de viaţă.
„S-au îngălbenit foile, aşa îmi pot da seama că a trecut mult timp. Oreion ai avut pe 3 noiembrie 2003, aşa că stai liniştită. Uite, data externării, 6 februarie 95, din maternitate. Aici e scrisul meu, 7 februarie 95, nou născut cu stare generală bună. Clinic sănătos. Prima vizită”, declară medicul. Azi, fişele medicale nu mai sunt scrise de mână. Medicul a fost nevoit să ţină pasul cu vremurile. „De multe ori s-a mai întrerupt programul ăsta. Şi oamenii nu au răbdare”, spune Ghiulnar Bolat, medic de familie.
Litoralul românesc, în continuă schimbare
De timp este nevoie pentru toate. Cine are nevoie de analize complexe, ia drumul oraşului. Pornim şi noi spre oraş. Drumul s-a schimbat şi el. Câmpul lipit de comună este înconjurat azi de garduri înalte. În spatele lor va fi construit oraşul militarilor americani. Alte locuri au rămas la fel. Clădirile abandonate de pe vremea când eram copil sunt tot acolo. Stau să cadă. Dacă acum 15 ani pe drumul dintre Constanţa şi Kogălniceanu nu vedeam niciun bloc, era câmp, acum au apărut cartiere rezidenţiale intregi. Doar drumurile principale sunt asfaltate.
Şi oraşul, dar şi tot litoralul sunt în continuă schimbare. Cazino Mamaia, plaja copilăriei mele, s-a dublat în dimensiune. Vechiul tobogan e azi pericol public. Pasarela regal de la plaja Cazino nu se mai vede, a fost îngropată în nisip odată cu supralărgirea plajelor.
Amintirile pier şi lasă loc noului. Doar că noul nu e neapărat mai bun. Nu trebuie să fii expert ca să îţi dai seama că nu s-a ţinut cont de niciun fel de reguli, când ajungi în Năvodari. Zona în care se construiesc hoteluri de lux pe o infrastructură slab dezvoltată. Drumurile nu sunt asfaltate iar canalizare nu există, aşa că tot ce e aici, la prima ploaie se inundă. Este, dacă vreţi, noul El Dorado de pe coasta Mării Negre. În goana după un petic de mare, zeci de clădiri de toate culorile şi de toate înălţimile răsar de la un an la altul.
România se construieşte greşit sub ochii noştri
România se construieşte greşit sub ochii noştri. În fiecare oraş, pe orice bucată de teren dintre blocuri, mai apar 10 etaje. E o problemă pe cât de reală, pe atât de gravă pentru ţara asta. Ne-o arată şi studiul iniţiat de Observator. Am vrut să vedem încotro mergem, iar datele obţinute de compania de cercetare Ipsos ne spun clar – direcţia este greşită. Jumătate dintre români spun că nu au nici locuri de parcare, nici canalizare şi nici drumurile promise de dezvoltatori sau primărie. Cartierele rezidenţiale de la marginea Bucureştiului sunt România celor care trăiesc un coşmar după ce şi-au cumpărat casa de vis.
„Acesta e un pliant în care se trecea că avem parcare gratuită, apă, canalizare”, declară Daniel Noici, preşedinte asociaţie de locatari. Şi încă nu le au. Unul dintre cele mai mari cartiere rezidenţiale de la marginea Capitalei, ridicat în câmp, creşte la fel de haotic şi astăzi. Fără şcoli, spitale sau parcuri. Fără trotuare, spaţii verzi, canalizare sau reţea de apă. Aşa că aproape toţi au fose, reţeta sigură pentru igrasie.
„Nu ai cum să vinzi. Trebuie să păcăleşti pe cineva să se mute aici”, spune Viorel Mitu, locatar. Alţii au păţit mai rău. „Am plătit totul integral. Din 2020 nu au mai lucrat”, mărturisesc Ţuţulea Cristina Elena şi Şuică Albert, un cuplu păcălit de dezvoltatori.
Tot la margine de oraş s-au mutat cei care au crezut că Greenfield va fi paradisul verde promis lângă pădurea Băneasa. Au plătit 150.000 de euro pe apartamente construite într-o capcană cu o singură ieşire. „E la fel de îngrozitor în fiecare dimineaţă”, se plânge un şofer. „Cât e batjocura asta? Ce înseamnă edil? Ce înseamnă Sectorul 1? Ce înseamnă Bucureşti?”, se întreabă altul.
Cine vrea să trăiască decent plăteşte
De fapt, ce înseamnă România? Lege şi dezordine peste tot. Cine vrea să trăiască decent plăteşte. În România noastră, 4 din 10 români cred că dau prea mult pe utilităţi, iar doi din 10 sunt nemulţumiţi de suprafeţele apartamentelor în care locuiesc.
În cartierele rezidenţiale de la periferia sectorului 1 investeşti zeci de mii de euro dacă vrei să nu trăieşti ca la ţară. „30.000 de euro doar în fosă, puţ şi centrala pe peleţi. E greu, mocirclă. Foarte multă mocirlă”, spun Ana şi Andrei Petrea, locatari. „Ar trebui să dau statul în judecată să-mi dea împozitul inapoi”, declară Ioana Marcu, locatară.
