Un interviu acordat în exclusivitate pentru Euronews România de către președintele țării, Nicușor Dan, a declanșat un val puternic de revoltă la vârful justiției. Procurorul Claudiu Sandu, membru în Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), a reacționat dur pe rețelele sociale, declarându-se „siderat” de afirmațiile șefului statului. Președintele a sugerat public că fenomenul marii corupții ar fi dispărut din țară pentru simplul fapt că presa nu a mai relatat astfel de cazuri în ultimul an.
Într-o postare manifest intitulată sugestiv „ÎN TURNUL DE FILDEȘ”, magistratul — cunoscut drept un critic vehement al vechilor grupuri de influență din sistem — acuză direct Administrația Prezidențială de ignorarea realității dezastruoase din justiție.
Iluzia normalității: „Dacă ascundem bine faptele, am făcut un pas înainte?”
Reacția procurorului vine după ce Președintele Nicușor Dan a invocat liniștea mediatică drept argument al progresului. „Ultimul an, dacă ne uităm, nu am văzut ca presa să fi relatat un caz de mare corupție. E un mic pas înainte”, a declarat șeful statului la Euronews România
În replică, Claudiu Sandu a taxat dur această viziune, explicând că absența scandalurilor nu înseamnă dispariția infracțiunilor, ci doar o mușamalizare eficientă:
„Așadar, dacă ascundem bine faptele de corupție și presa nu află despre ele, înseamnă că am făcut un mare pas înainte? Președintele nu dorește scandaluri publice. Dorește să lucreze și să reformeze cu actualele legi și cu actuala garnitură de oameni care ocupă funcții importante în justiție. Am închis interviul.”
Radiografia unui sistem blocat: Cum sunt salvate marile dosare
Procurorul CSM a demontat discursul optimist de la Cotroceni, enumerând mecanismele prin care marii infractori din aparatul de stat sunt, în realitate, salvați în mod sistematic:
- Anularea probelor în instanță: Dosare grele, cu probe solide, sunt distruse tehnic în instanțe.
- Decizia ICCJ privind DGA: Direcției Generale Anticorupție i s-a interzis de către Înalta Curte să mai ancheteze fapte de corupție, ceea ce duce automat la anularea muncii oamenilor specializați.
- Prescripția salvatoare: Sute de anchete care vizau prejudicii uriașe au fost închise din cauza expirării termenelor legale.
- „Spălarea” condamnaților: Chiar și persoanele condamnate definitiv au fost ulterior scăpate prin folosirea unor căi extraordinare de atac.
- Zero recuperare: Din miliardele de euro furate din bugetul public nu s-a recuperat aproape nimic.
„Corupția este noua stare de normalitate?”, se întreabă retoric reprezentantul CSM, amintind că scandalul a izbucnit exact în săptămâna în care s-a aflat public că o serie de magistrați s-au relaxat într-un avion privat alături de persoane condamnate penal.
Ce înseamnă cu adevărat patriotismul?
Potrivit reprezentantului CSM, cetățenii resimt o furie profundă tocmai pentru că văd opulența corupților pe rețelele sociale — casele, mașinile scumpe și vacanțele de lux — în timp ce discursul oficial îndeamnă la liniște.
În finalul postării sale, Claudiu Sandu oferă o definiție tranșantă a datoriei morale pe care un lider de stat ar trebui să o aibă în fața societății:
„Patriotismul nu înseamnă puparea icoanelor și a steagului. Patriotismul înseamnă curajul de a privi adevărul în față; de a recunoaște greșelile și de a căuta soluții. Iar corupția este principalul adversar al patriotismului. Dar, dacă este să urmăm linia desenată de domnul președinte, dacă suntem toți corupți, nu mai este nimeni corupt.”
Nicușor Dan vrea stabilitate în loc de „zgomot”
În cadrul aceluiași interviu TV, președintele României a încercat să își apere strategia care i-a nemulțumit pe o parte dintre propriii susținători. Acesta a subliniat că prioritatea zero a mandatului său este menținerea stabilității politice prin colaborarea mai multor partide și finalizarea marilor proiecte europene (cum ar fi PNRR-ul, implementat în proporție de 92%).
Conform viziunii de la Cotroceni, România nu are nevoie în acest moment de un președinte „foarte zgomotos” care să intervină agresiv în jocul politic, ci de un mediator care să asigure echilibrul instituțional. Cu toate acestea, abordarea sa pare să fi adâncit falia dintre factorul politic și magistrații care cer reforme structurale profunde în justiție
