Sofia Vicoveanca este o artistă talentată care nu se limitează doar la cântat, ci se implică și în scrierea de poezii. În trecut, a aflat că un preot recită poeziile sale la înmormântări, fapt care i-a adus bucurie și satisfacție. Mai mult decât atât, a aflat că un călugăr a inclus o piesă a sa în lucrarea sa de master, impresionându-l pe cel mai sever examinator. Poeziile scrise de Sofia Vicoveanca au adesea teme spirituale și tratează relația cu Dumnezeu, inspirând astfel și persoanele dedicate vieții religioase, precum călugărul respectiv. Cântăreața nu s-a simțit ofensată sau supărată de utilizarea operei sale de către preot și călugăr, ci dimpotrivă, a fost încântată și mândră că poeziile sale au ajuns să fie apreciate și să aibă un impact pozitiv în diverse contexte.
Un călugăr i-a cerut voie să ia o piesă
„Am un călugăr pe care l-am cunoscut cu foarte mulți ani în urmă. Este ardelean, de fapt, dar moldovenizat, pentru că slujește la o mănăstire din Moldova. Ne-am cunoscut când sfinția sa era la început de drum. Îmi povestește, tot cu ani în urmă, cum vrea să dea masteratul. Și-a ales ca tematică folclorul. ‘Doamna Sofia, în partea de scris știu, dar mi s-a spus că trebuie să susțin și partea practică’.
Și mi-a cerut voie să ia o piesă. Și-a ales un cântec despre o leneșă care și-a făcut obiceiul să-și argumenteze lenea. Ea vine în fiecare zi cu argumente, de ce nu lucrează luni, marți, miercuri, joi, vineri și sâmbătă. Și când ar lucra, ea aude în sat toaca și toată lumea vine de pe ogoare, mâine iar e sărbătoare. Ei, și părintele îmi povestește că, după ce a cântat, a luat nota 10 la probă. Era un profesor examinator mai aspru, poate îl durea ceva, nu era în formă și era așa, cătrănit. La un moment dat, după prima strofă zice: ‘S-a întors la mine cu un scârțâit de scaun așa, și eu crezut că vrea să mă întrerupă. Și eu am cântat tot cântecul și m-am uitat pe pereți, pe geam… ‘. Și la final, l-a întrebat: ‘Părinte, de unde așa un cântec?’ Și el i-a spus că este din repertoriul Sofiei Vicoeveanca. Și examinatorul a spus cu grai moldovenesc: ‘Apăi numai aceea putea să facă așa ceva”, a povestit Sofia Vicoveanca pentru viva.ro
Un preot i-a recitat poeziile la înmormântări
Mai mult decât atât, duhovnicul i-a dezvăluit artistei că la înmormântare va rosti o poezie scrisă chiar de ea.
„Doamna Sofia, știți că eu la înmormântări spun o poezie de-a dvs?’, ‘Cum, părinte? La înmormântări spuneți poezii, părinte?’, ‘Da nu știți…’, ‘Doamne, mă ferește!’ Mă rog. Scriu poezii care se potrivesc peste tot… Aici, în spectacole, îmi dau drumul puțin și spun câteva poezii închinate lui Dumnezeu. Le aleg pe sprânceană. Eu pe porțiunea aceasta mă odihnesc, după ce îmi cânt întâi cântecul. Și apoi trec la povești. Cam acestea sunt popasurile mele de vorbă”, a mai spus artista.
