PS Nectarie de Bogdania, episcop vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului a ajuns în Republica Moldova, în noua sa misiune. Au apărut și primele imagini cu fostul stareț al Mănăstirii Sihăstria Putnei.
Înaltul ierarh-închinare și rugăciune în paraclisul mitropolitan.
,,Primul gest al Preasfințitului Părinte Nectarie în noua sa casă a fost să îngenuncheze. În tăcere, în smerenie, în deplină încredințare lui Hristos. Pentru că orice lucrare începe și se desăvârșește prin rugăciune. Bine ai venit acasă, Preasfințite Părinte! Basarabia te primește cu inimă largă!,, este mesajul postat de Mitropolia Basarabiei prin secretarul Ilie Cucu.
Mesajul postat de Mitropolia Basarabiei în urmă cu două zile:
Așteptarea a luat sfârșit. Împlinitu-s-a toată rânduiala și taina Bisericii prin care Hristos și-a uns arhiereul prin mâna sfințitoare a Patriarhului nostru.
La rugămintea Întâistătătorului din Basarabia, Preafericitul Daniel a făcut un dar inestimabil acestui pământ, în ceas de Centenar: un păstor, un om al rugăciunii, un arhiereu conștient că dragostea se măsoară în jertfă. N-am mai fost vreodată martor la o astfel de solemnitate, dar harul și trăirea acestei zile au fost ca un crâmpei din Împărăția lui Dumnezeu.
Oameni duhovnicești din România reîntregită, copleșiți de emoții, de lacrimi, de bucurie negrăită.
Chipuri care au primit mai ușor sau mai greu gândul că Gheronda Nectarie este chemat de Cel Răstignit să lase în urmă liniștea Bucovinei pentru o cruce mai grea, dar mai sfințitoare. Să vină alături de Mitropolitul Petru, să-i sprijine povara, să fie Simon din Cirene pentru o Basarabie ce încă își duce Golgota.
Și cu câtă seninătate a primit-o! Conștient de jertfa care-i stă înainte.
Suspinuri s-au amestecat cu rugăciuni tăcute. Cine a fost acolo știe. Cine nu a fost, înțelege oricum.
Am simțit cum, în fața Patriarhului nostru, fiii din Basarabia și-au deschis inimile ca niște cămări tainice în care s-au adunat ani întregi de suferință, de speranță, de nevoință. Iar cuvântul lui a fost balsam, putere, lumină. A șters orice umbră de îndoială, orice murmur de ispită, a pansat toată rana și a șters toată mizeria hulitoare aruncată în cei care nu-și trădează istoria, rădăcinile, credința.
Cine are urechi de auzit, să audă: Dumnezeu nu și-a uitat fiii risipiți de istorie. Nu i-a lăsat singuri.
A ridicat încă un ostaș, încă un slujitor care să lupte pentru Adevăr și pentru Biserică. Ne-a întărit pe toți și ne-a făcut să înțelegem că niciun efort nu este prea mare pentru Hristos, pentru unitate, pentru neam.
Poate abia acum încep să înțeleg și jertfa Mitropolitului Petru. De ce a slujit celor care nu meritau, de ce a iertat pe cei care nu cereau iertare, de ce a îmbrățișat pe cei care l-au rănit. Ani de prigonire, de durere, de răbdare peste putere.
Dumnezeu nu a uitat Basarabia. Anul acesta i-a dăruit patru sfinți și un arhiereu. Mai avem un dar a primi. Și să ne ajute Domnul ca să-l întâmpinăm (darul) cum se cuvine.
