Vestea trecerii în neființă a doamnei profesoare Elena Andriescu m-a marcat profund. Pentru viața culturală suceveană, doamna profesoară a fost un om care a slujit muzica, școala și cultura cu demnitate, seriozitate și devotament, până la capăt.
Păstrez nenumărate amintiri frumoase alături de dumneaei: discuții lungi în care împărtășeam opinii și viziuni despre muzică, pedagogie, dirijat și istoria muzicii, dar și despre pian, instrumentul pe care l-a iubit atât de mult și căruia i s-a dedicat cu întreaga sa ființă.
Doamna Andriescu nu a avut egal în meseria sa. A fost un adevărat stâlp, un caracter puternic și de neclintit. Însă, odată ce îi câștigai încrederea și îi intrai la inimă, te bucurai de tot sprijinul, căldura și prietenia ei.
Poate că, de multe ori, nu a fost înțeleasă și apreciată la adevărata sa valoare. Însă cei care au cunoscut-o cu adevărat au avut privilegiul de a descoperi un om minunat, sincer și profund devotat celor în care credea.
Doamna profesoară, vă mulțumesc pentru tot ceea ce ați făcut pentru mine, pentru că ați dorit să mă ajutați de fiecare dată și, mai ales, pentru că m-ați înțeles așa cum foarte puțini oameni au reușit să o facă.
Veți rămâne mereu în amintirea și în sufletul meu.
Dumnezeu să vă odihnească în pace!
Profesor Mihai Cotos
