Credincioșii ortodocși îl cinstesc astăzi, 30 august, pe Sfântul Ierarh Ioan de la Râșca și Secu, Episcopul Romanului. Contemporan și prieten apropiat al marilor Mitropoliți Varlaam și Dosoftei, acest vrednic ierarh al veacului al XVII-lea rămâne în memoria Bisericii ca un model de smerenie adâncă, dar și ca duhovnicul care a îndrumat pașii Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla.
Născut în ținutul Vrancei dintr-o familie de răzeși, Sfântul Ioan a îmbrățișat viața monahală încă din tinerețe. Sub îndrumarea rudei sale, viitorul Mitropolit Varlaam Moțoc, tânărul vrâncean a intrat în obștea Mănăstirii Râșca în jurul anului 1630. A petrecut acolo 18 ani de aspre nevoințe, motiv pentru care contemporanii și urmașii l-au numit definitiv „Ioan de la Râșca”.
Păzitorul tezaurului țării și duhovnicul Sfintei Teodora
În anul 1641, domnitorul Vasile Lupu, la sfatul Mitropolitului Varlaam, l-a numit pe Ioan egu
men al mănăstirii-cetate din Cetatea Neamțului. Într-o perioadă marcată de instabilitate, unde se adăposteau familiile boierești și tezaurul Moldovei, Ioan a fost omul de încredere al vremii.
Tot aici, în anul 1650, egumenul Ioan a botezat-o pe fiica armașului cetății, cea care avea să devină mare
a sihastră a Moldovei, Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla. Timp de 16 ani, sfințitul ierarh i-a fost duhovnic și călăuză spirituală, îndemnând-o spre calea monahismului. Dincolo de îndatoririle administrative, Sfântul Ioan a rămas alături de Mitropolitul Varlaam în ultimele sale clipe de viață, așezându-l cu evlavie în mormântul de la Mănăstirea Secu.
Păstor al Hușilor și Romanului în vremuri de restriște
Calitățile sale duhovnicești și administrative l-au impus rapid în ierarhia bisericească:
- În anul 1667, a fost hirotonit Episcop al Hușilor, unde a păstorit timp de șapte ani pe ambele maluri ale Prutului, într-o perioadă grea, marcată de dese invazii turco-tătare. S-a remarcat ca un ierarh extrem de milostiv, gata să aline suferințele celor sărmani.
- În anul 1674, a preluat scaunul Episcopiei Romanului, eparhie de o importanță majoră în Țara de Jos. Aici a dus o viață de o smerenie profundă, fapt ce l-a determinat pe Sfântul Mitropolit Dosoftei să îl numească, în celebra sa lucrare „Viața și petrecerea sfinților”, „arhiepiscopul cel sfânt și minunat”.
Pe lângă opera sa pastorală, Episcopul Ioan a ctitorit din puținul său Mănăstirea Mera din ținutul natal și a avut grijă de restaurarea vieții monahale la Mănăstirea Vărzărești, unde a așezat-o pentru o vreme pe ucenica sa, Sfânta Teodora.
O moștenire spirituală care dăinuie peste veacuri
Sfântul Ierarh Ioan de la Râșca și Secu s-a mutat la Domnul în anul 1685. A fost înmormântat de Mitropolitul Dosoftei lângă biserica mare a Mănăstirii Secu, unde lespedea sa funerară poate fi venerată și în prezent de pelerini.
Astăzi, la sute de ani de la trecerea sa în veșnicie, credincioșii din întreaga țară, dar mai ales cei din zonele Neamțului, Vrancei și Romanului, îi cinstesc memoria, cerându-i mijlocirea și ajutorul în rugăciuni.
