Mersul cu Plugușorul este unul dintre cele mai cunoscute obiceiuri de Anul Nou din România.
Deși poate părea, la prima vedere, doar o formă de divertisment popular, această tradiție de Anul Nou are rădăcini vechi, legate de credințele ancestrale în puterea naturii, de speranța pentru un an mai bogat și de dorința de a atrage belșugul în gospodării. Iată când se merge cu Plugușorul, de unde provine acest obicei, ce versuri se rostesc și ce simboluri poartă cu ele.
Pe ce dată se merge cu Plugușorul
Cu Plugușorul se merge, conform tradiției românești, în seara de 31 decembrie, în Ajunul Anului Nou, dar în unele zone din țară obiceiul continuă și în dimineața zilei de 1 ianuarie. Acest ritual străvechi face parte din categoria obiceiurilor de iarnă și este legat de urările pentru un an bogat, roditor și plin de noroc.
Plugușorul este rostit mai ales de copii, tineri sau cete de urători care merg din casă în casă, purtând clopoței, bice, buhai și alte obiecte simbolice. Textul Plugușorului evocă munca pământului, aratul, semănatul și speranța unei recolte îmbelșugate, fiind o legătură puternică între om, natură și ciclul agrar. De aceea, momentul ales – trecerea dintre ani – are o semnificație profundă.
În mod tradițional, Plugușorul se spune după lăsarea serii, pe 31 decembrie, înainte sau după miezul nopții, când oamenii se pregătesc să întâmpine Anul Nou. În mediul rural, încă se păstrează obiceiul ca urătorii să pornească dis-de-dimineață, pe 1 ianuarie, pentru a aduce belșug și bunăstare gospodăriilor vizitate.
Cum se merge cu Plugușorul
Tradițional, Plugușorul se merge în seara de 31 decembrie și în primele ore ale zilei de 1 ianuarie. În unele sate, copiii și tinerii pornesc pe ulițele încărcate de zăpadă, în cete de câțiva sau chiar zeci de participanți. În trecut, aceste grupuri erau formate mai ales din flăcăi necăsătoriți și se credea că aceștia aduc o energie nouă și curată pentru anul ce va urma. Astăzi, pot participa atât băieți, cât și fete, copii sau adolescenți, iar în unele locuri chiar și adulți care vor să păstreze tradiția vie.
Urătorii, cum li se spune celor care merg cu Plugușorul, se opresc la fiecare poartă și îi cheamă pe gospodari să-i asculte. Aceștia recită versuri speciale, numite urături, în care vorbesc despre arat, semănat și recoltă, în timp ce pocnesc din bice, zguduie clopoței sau dau glas buhaiului, un instrument tradițional de percuție. La final, gazdele le oferă colaci, mere, nuci, bomboane sau bani, ca semn de mulțumire și pentru a “cumpăra” urările de bine, conform Topingrediente.ro.
De unde provine acest obicei
Originea mersului cu Plugușorul este strâns legată de tradițiile agrare ale poporului român. În vremurile de demult, viața omului depindea în mare măsură de pământ și de rodnicia lui.
Agricultorii, care lucrau din greu pământul, aveau nevoie de recoltă bogată pentru a-și hrăni familiile și pentru a trece cu bine peste iarnă. Astfel, la cumpăna dintre ani, se obișnuia să se facă tot felul de ritualuri și ceremonii menite să atragă norocul, ploaia la vreme și soarele generos. Deși astăzi nu mai toți românii lucrează pământul, obiceiul a rămas, pentru a le aminti tuturor despre legăturile strânse dintre om și natură.
Cu timpul, odată cu creștinarea teritoriilor românești, aceste obiceiuri au fost combinate cu sărbătorile de iarnă creștine. De aceea, astăzi le vedem desfășurându-se în jurul Anului Nou, un moment foarte important în calendar, când se lasă în urmă anul vechi și se deschid porțile celui nou, încărcat de speranțe.
