Puţini ştiu că la mai puţin de 30 de kilometri de municipiul Botoşani se află un loc absolut minunat şi încărcat de istorie. Este vorba ruinele Bisericii Sf. Treime, o biserică din piatră despre care monarhii Mănăstirii Sihăstria Voronei spun că este unică în România.
Ruinele Bisericii Sf. Treime sunt la circa cinci kilometri de Mănăstirea Vorona şi la circa doi kilometri de Mănăstirea Sihăstia Voronei. Este un drum pietruit şi denivelat. Se poate ajunge cu maşina până la aproximativ un kilometru de biserică. De aici, cei care se încumetă să viziteze acest loc trebuie să meargă pe jos, pe o cărare îngustă şi foarte greu accesibilă iarna sau în perioadele ploiase când pământul este ud. După circa zece minute de urcat, se ajunge pe un platou unde pot fi văzute ruinele Bisericii Sf. Treime, o biserică construită din piatră, pe locul unei peşteri în care s-a adăpostit şi Sf. Cuvios Onufrie, în urmă cu aproape 300 de ani.
Monarhii Mănăstirii Sihăstria Voronei spun că această biserică a fost construită într-un loc retras şi greu accesibil pentru a fi depozitate odoarele Mănăstirilor Vorona şi Sihăstria Voronei.
„La aproximativ doi kilometri de Mănăstirea Sihăstria Voronei, în inima codrului, se află urmele unui paraclis ce avea hramul Sf. Treime. A fost construit între anii 1944-1951 de către un călugăr pe nume Ioachim Boghian din Mănăstirea Sihăstria Voronei, ca o împlinire a unei făgăduinţe făcute lui Dumnezeu. Aceea de a păzi odoarele Mănăstirilor Vorona şi Sihăstria Voronei de invazia sovietică. Această bisericuţă, unică în Moldova, a fost sfinţită în anul 1951 de către Mitropolitul Moldovei de atunci, Sebastian Rusan. Atunci i s-a dat şi hramul Sf. Treime”, a spus monarhul Anastasie de la Mănăstirea Sihăstria Voroneim potrivit botosani.
Biserica Sf. Treime era mult mai mare decât este în prezent şi avea inclusiv câteva chilii din piatră, în care locuiau călugării refugiaţi în zonă, de frica sistemului comunist. În 1959, comuniştii au dat un decret care a avut efecte devastatoare pentru viaţa monarhală. La Biserica Sf. Treime au mai rămas doar doi-trei călugări în vârstă iar după moartea acestora locul a rămas pustiu.
„Această bisericuţă a fost demolată în urma decretului 410 din 1959 când călugării până la vârsta de 50-60 de ani, au fost excluşi din monarhism. Vieţuitorii de aici au fost strămutaţi în Mănăstirea Vorona. Acest loc a rămas pustiu, la fel cum a rămas şi Mănăstirea Sihăstria Voronei. Mănăstirea Sihăstria Voronei a fost transformată într-un grajd de vite. În incinta mănăstirii mai supravieţuiau doi-trei călugări”, a mai declarat monarhul Anastasie pentru botosani.online.
Legenda spune că în pestera unde s-a construit altarul Bisericii Sf. Treime, a locuit pentru o perioadă şi Sf. Onufrie. Cuviosul Onufrie a trăit ca sihastru în codrii din jurul Voronei timp de 25 de ani (1764-1789), într-o peșteră. Pentru o perioadă a fost și stareț al Voronei (1777-1779). A copiat traduceri din operele Sfinților Părinți și a fost duhovnic al mai multor sihaștri din pădurile Voronei.
„Spre surprinderea mea, vin mulţi oameni. Nu doar din ţinuturile Botoşaniului ci şi din alte zone ale ţării. Au aflat de pe internet sau din alte surse că există această peşteră a Sf. Cuvios Onufrie. Peştera unde a pusnicit este undeva la izvoarele Bahluiului dar această peşteră nu se mai păstrează astăzi. Cu siguranţă Sf. Onufrie a trecut pe aici. Nu se ştie cu exactitate cât a stat în această peşteră”, a mai afirmat monarhul Anastasie.
