Mănăstirea Putna rămâne, de peste cinci veacuri, un important punct de reper spiritual, istoric şi cultural al unei lumi aflate în frământarea istoriei. Mănăstirea a fost numită de Mihai Eminescu: Ierusalim al neamului românesc deoarece aici îşi are mormântul cel mai iubit conducător pe care l-au avut românii: Ştefan cel Mare şi Sfânt. Acesta a avut cea mai lungă domnie dintre voievozi (1457-1504), a câştigat 34 de războaie din 36 şi a construit peste 30 de biserici şi mănăstiri. Putna este prima şi cea mai vestită ctitorie a voievodului; ea va fi terminată în 1469 şi va ajunge necropolă domnească.
Scurt istoric
Sub lespezile locaşului se află 28 de morminte, multe dintre ele aparţinând dinastiei Muşatinilor. Cronicarul Ioan Neculce spune că biserica era „tot cu aur poleită zugrăvala, mai mult aur decât zugrăvala, şi pre dinlăuntru şi pre denafară”. Cu timpul, mănăstirea va deveni un important centru de cultură. Chiar şi dupa moartea voievodului, aici vor funcţiona în continuare vestitele şcoli de muzică sau atelierele de broderii şi de scris cărţi. Ca şi alte biserici din zonă, Putna este construită în cunoscutul stil moldovenesc care preia unele elemente gotice şi le adaptează la formele şi necesităţile tradiţiei bizantine.
În mod firesc, biserica Putnei păstrează spaţiile arhitecturale ortodoxe consacrate: pridvor, pronaos, camera mormintelor, naos şi altar. Putna a fost de la început mănăstire de călugări fiind cea mai veche aşezare mănăstirească din Bucovina care a funcţionat neîntrerupt în pofida evenimentelor nefericite prin care a trecut de-a lungul timpului. Amintim cele trei incendii (din 1484, 1536 şi 1691, ultimul provocat de invadatori), prădăciunile din 1622 (tâlharii din Bistriţa), din 1653 (cazacii lui Timus Hmelnitki), din 1691 (leşii lui Ioan Sobieski), din 1739 (trupele ruseâşsti), precum şi cutremurele, cel mai devastator fiind acela din 1739.
Anul 1775 pregăteşte o nouă încercare pentru pamântul Bucovinei: ocupaţia austriacă ce va dura pana în 1918, când România şi-a refăcut hotarele ei fireşti. Cu toate presiunile curţii de la Viena, Putna a reuşit în continuare să aibă un rol major în păstrarea şi întărirea credinţei şi a conştiinţei de neam a românilor. Ideea de hram, de sărbătoare a ctitoriilor „strămoşului cuminte”, se leagă în mintea şi inima românilor de ideea de comuniune, de apartenenţă la aceeaşi credinţă şi tradiţie, la aceeaşi Istorie.
An de an, în forfota hramurilor, se contura tot mai clar imaginea chipului marelui ctitor de neam şi ţară – Ştefan cel Mare şi Sfânt. Se cuvine a fi amintite marile sărbători panromâneşti care au avut loc la Putna în anii 1871, 1904 şi 2004.
Mormântul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt numit „altar al conştiinţei naţionale”
Au fost momente când românii adunaţi aici, la Ierusalimul românesc, au demonstrat că sunt un singur neam, având un Domn, o credinţă, un botez. Au fost zvâcniri de Înviere, dar şi de aprofundare a adevărului ca orice renaştere autentică nu se poate realiza fără unire în rugăciune, credinţă şi nădejde în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. La aceste serbări mormântul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt a fost numit „altar al conştiinţei naţionale” şi el s-a dovedit din nou a fi izvor de har şi de putere. Ca un martor peste timp, se află în faţa bisericii bustul poetului naţional Mihai Eminescu, cel care a fost sufletul organizării sărbătorii de la 1871.
Slujbele zilnice menţin aprinsă lumina din sufletele celor ce caută lângă candela nestinsă de la mormântul Sfântului Voievod, ajutor, mângâiere şi întărire în credinţă.
Ca un sens al existentei lor, călugării, prin exemplul personal, încearcă să descopere credincioşilor frumuseţea spiritualităţii ortodoxe. Ştim că la Putna, şi în vechime, veneau ţăranii cei drepţi şi temători de Dumnezeu. Veneau pe jos zeci şi sute de kilometri. Veneau în căruţe, întregi familii. Fără a ţine cont de durere, oboseală şi neputinţă, veneau la Maica Domnului cu suflete curate, cu conştiinţe împăcate, cu datoria de a se şti mereu datori lui Hristos cu o viaţă în adevăr şi demnitate.
În fiecare an, pe 15 august, de sărbătorea Adormirii Maicii Domnului, când este hramul mănăstirii, mii de credincioşi din toată ţara sunt aşteptaţi la Putna. Cristina SCORŢARIU
