Părintele stareț Melchisedec Velnic a săvârșit o slujbă de pomenire pentru Patriarhul Teoctist, al treilea mare ctitor al Mănăstirii Putna, la împlinirea a 110 ani de la nașterea sa.
Patriarhul Teoctist îl prețuia pe sfântul domnitor al Moldovei, considerându-l un simbol al demnității și al curajului. Cu respect profund pentru istoria Mănăstirii Putna și față de Sfântul Ștefan cel Mare, Patriarhul Teoctist s-a implicat în înnoirea acestui important lăcaș de cult.
În amintirea sa, părintele stareț Melchisedec a enumerat patru lucruri care l-au legat de așezământul monahal:
„Mai întâi de toate, construirea Casei Domnești. În pisania ei de pe partea de nord, se arată că înălțarea ei s-a făcut, citez, «cu întreaga cheltuială a Mitropoliei Moldovei și cu purtarea de grijă a Înaltpreasfințitului Mitropolit Teoctist». Pe atunci era mitropolit la Iași”, a transmis părintele stareț.
You are currently viewing a placeholder content from Youtube. To access the actual content, click the button below. Please note that doing so will share data with third-party providers.
Al doilea aspect punctat este prețuirea pe care patriarhul a arătat-o înaintea Sfântului Iacob Putneanul, despre care a publicat o carte, în care-l înfățișează ca sfânt părinte.
„Al treilea lucru care-l leagă strâns de Putna este canonizarea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, care a avut loc în anul 1992, după cum prea bine vă aduceți aminte de lucrul acesta”.
„Și în al patrulea rând, pe care l-am adăugat, este faptul că pe Părintele Patriarh Teoctist l-a legat o strânsă prietenie duhovnicească cu părinții duhovnicești ai acestei mănăstiri”, a spus Arhim. Melchisedec.
”A trecut senin prin toate
Născut într-o familie cu 11 copii, Teoctist Arăpașu a intrat ca frate de mănăstire în schitul Sihăstria Voronei, în apropierea satului natal Tocileni, la doar 13 ani.
Potrivit părintelui Melchisedec, Patriarhul Teoctist a crescut și s-a dezvoltat într-un mediu prielnic sufletului, cu bătrâni înțelepți și tăcuți ca în Pateric, cu dragostea învățătorului Gheorghe Romanescu, a starețului Ghenadie de la Bistrița și a Patriarhului Justinian Marina.
A fost tuns în monahism la Mănăstirea Bistrița, din comuna Alexandru cel Bun și a urmat cursurile Seminarului Teologic de la mănăstirea Cernica, apoi Facultatea de Teologie din București. În 1962 a fost ales Episcop al Aradului, în 1973 Mitropolit al Olteniei și în 1977 Mitropolit al Moldovei, iar în 1986 Patriarh al României.
„Aș dori să aduc prinos de smerită recunoștință prin această mărturie despre cel la care am văzut și de la care am și învățat ce înseamnă să fii un părinte, dar mai ales ce înseamnă să ai un părinte. Două sunt semnele că un ucenic înaintează în viața duhovnicească, în ascultare: smerenia și încrederea”.
„A îndurat cu bărbăție umilințe de tot felul, atât din partea regimului comunist, și chiar și din partea unora din Biserică, dar a trecut senin prin toate, pentru că a avut încredere în părinții săi și s-a smerit mult. Un ucenic adevărat este cel care are încrederea cea mai mare în cuvântul primit, căci numai el simte cu adevărat puterea lui Dumnezeu care se ascunde în acel cuvânt”, a conchis părintele Melchisedec la finalul slujbei.
