Unul dintre simbolurile Paștelui este Lumina Sfântă. Creștinii Ortodocși merg în Sâmbăta Mare la biserică pentru a primi Lumina Învierii. Aceasta reprezintă o ofrandă adusă lui Dumnezeu, motiv pentru care lumânarea de la Înviere nu ar trebui aruncată.
Imediat după ce ajung acasă, credincioșii ar trebui să pună lumânarea de la Înviere pe masa de sărbătoare sau la loc de cinste, lângă icoane.
Deși există foarte multe tradiții și superstiții care au în centrul lor lumânarea de la Înviere, preoții spun că acestea nu au legătură cu credința creștină. Astfel, lumânarea cu care credincioșii au luat lumină în noaptea de Înviere nu ar trebui aruncată după ce se stinge.
Se crede că aceasta ar trebui păstrată în casă și aprinsă în momentele de primejdie sau atunci când cei din casă se confruntă cu probleme grave. Mai mult, aceasta poate fi aprinsă și atunci când copiii din casă se îmbolnăvesc.
Lumânarea nu ar trebui lăsată să se consume în întregime imediat după Înviere, ci ar trebui stinsă și aprinsă câte puțin, în fiecare zi din Săptămâna Luminată. Credincioșii care nu pot face acest lucru pot aprinde lumânarea din noaptea de Înviere în spațiul special amenajat de la biserică sau o pot duce la mormântul unei persoane dragi.
În popor, există o superstiție potrivit căreia, imediat după ce vin de la slujba de Înviere, credincioșii ar trebui să atingă cu lumânarea pragul de sus și să se închine, obicei despre care se crede că îi poate proteja de rele.