Propunerea recentă a ministrului Educației, Mihai Dimian, privind introducerea rezidențiatului cu taxă pentru absolvenții de Medicină a stârnit o reacție de critică în mediul medical. Într-o analiză dură, medicul Ciprian Maxim îl acuză pe ministru că a transformat o temă serioasă de dezbatere într-o „ciulama de hribi”, amestecând haotic taxele de școlarizare din facultate, deficitul de specialiști din spitale și migrația medicilor români în străinătate.
Analiza pornește de la ideea avansată de Mihai Dimian (Edupedu.ro), conform căreia studenții care fac Medicina la taxă ar putea continua cu un rezidențiat tot cu taxă, susținut printr-un împrumut de la stat. Dacă medicul rămâne în țară, împrumutul se stinge prin impozite; dacă pleacă, trebuie să returneze banii.
„Ecuația nu dă bine”: Ce legătură are taxa din anul I cu nevoile sistemului din anul VI?
Dr. Ciprian Maxim demontează din punct de vedere logic corelarea dintre statutul financiar al unui student de 19 ani și realitatea medicală de șase ani mai târziu.
„Ce legătură are faptul că un om a făcut facultatea la taxă cu necesarul de medici al României șase ani mai târziu? Studentul care a fost la taxă poate obține un rezultat foarte bun la concursul național de rezidențiat și poate alege o specialitate în care România are disperată nevoie de oameni. Altul poate face șase ani la buget și poate ajunge într-o specialitate fără deficit. De ce primul ar trebui să-și plătească pregătirea, iar celui de-al doilea statul să-i finanțeze automat rezidențiatul?”, se întreabă medicul.
Conform acestuia, criteriul pentru un eventual rezidențiat cu taxă ar trebui să plece exclusiv de la necesarul real de specialiști al sistemului sanitar, și nu de la „chitanța de școlarizare din anul I”.
Problema nerezolvată: Unde sunt posturile pentru specialiști?
Critica medicului atinge un punct extrem de sensibil al sistemului de sănătate românesc: lipsa de corelare dintre numărul de rezidenți pregătiți și locurile de muncă scoase la concurs în spitale după finalizarea studiilor.
Dr. Maxim arată că statul român folosește prea des „placa tocită” a reproșului că investește în medici care ulterior emigrează, dar omite să spună că, la finalul pregătirii, mulți tineri specialiști nu au unde să se angajeze:
Veriga lipsă: Statul formează specialiști timp de 4-6 ani, îi salarizează, dar nu le oferă un post stabil la finalul drumului.
Paradoxul: „Nu poți să sari peste veriga «îi ofer posibilitatea să lucreze» și să ajungi direct la «îmi dai banii înapoi dacă pleci». Mai întâi fă inventarul medicilor pe care îi ai, vezi unde există deficit, creează posturile și abia după aceea stabilește cifrele”, explică dr. Ciprian Maxim.
Apel către ministru: Separarea muncii de costul pregătirii
În finalul intervenției sale, dr. Ciprian Maxim îi recomandă ministrului Mihai Dimian să trateze elementele sistemului distinct, amintindu-i că managementul resursei umane în medicină nu se face prin „stimulente cognitive” sau formule matematice forțate.
Pregătirea universitară, examenul de rezidențiat, salariul pentru munca prestată efectiv în spital de către rezident și politicile de combatere a migrației sunt probleme diferite care necesită strategii separate. „Mai întâi dați-le unde să rămână. După aceea îi numărăm banii”, conchide dr. Maxim.
