„Această sărbătoare a Naşterii Domnului, a Pruncului Iisus, a Maicii Domnului şi a Dreptului Iosif este o sărbătoare de binecuvântare a părinţilor şi a copiilor. Ceea ce ne atrage atenţia cel mai mult este că Dumnezeu nu a venit în lume ca om în vârstă de 30 de ani doar ca să se răstignească pentru noi, ci a venit ca prunc. Dumnezeu copilul – aceasta este minunea Crăciunului. Dumnezeu copilul”, a spus Patriarhul.
Colindele noastre, a adăugat PF Daniel, au surprins, ca şi Sfinţii Părinţi ai Bisericii, acest contrast mare între atotputernicia lui Dumnezeu şi smerenia copilului care se naşte în peşteră şi apoi este culcat în iesle.
„‘Astăzi s-a născut/ Cel făr’ de-nceput’, se spune într-o colindă. ‘Mititel înfăşăţel/ În scutec de bumbăcel/ Neaua ninge/ Nu-l atinge/ Vântul bate/ Nu-l străbate/ Astăzi s-a născut/ Cel făr’ de-nceput’. Astăzi Fecioara naşte pe cel mai presus de fiinţă, pe cel care e mai presus de toată creaţia. Şi, de asemenea, vedem că pruncul Iisus este, ca orice prunc, ca orice mititel înfăşăţel, în scutec de bumbăcel, total neputincios. Dar, cu toate acestea, Fericitul Augustin spune: ‘acest prunc din pântecele mamei sale conduce întreg universul, conduce toate galaxiile, pentru că, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, este creatorul lumii, al cerului şi al pământului. Ceea ce a dorit să arate Dumnezeu este că el nu este doar atotputernic, ci şi atotsmerit şi smerenia lui se vede prin faptul că a fost copil”, a arătat Patriarhul Daniel.
Înaltul ierarh ortodox a accentuat că un copil nu poate să facă nimic pentru sine, iar dacă nu este iubit şi ajutat piere.
„El are nevoie de iubirea părinţilor ca să se îmbrace, să se hrănească şi să fie purtat. Deci atotputernicul este total neputincios în Pruncul Iisus, dar dacă nu ar fi fost şi copil Pruncul Iisus nu putea vorbi mai târziu despre iubirea părintească a lui Dumnezeu faţă de lume. Căci, în copilărie, de la părinţi învaţă copilul ce este iubirea părintească. Cine nu a fost copil nu este om deplin, pentru că nu a învăţat iubirea părintească de la părinţi, iar cine nu are dragoste faţă de copii, chiar dacă nu sunt propriii lor copii, de asemenea nu este un om matur sau deplin. Este vorba de o iubire dezinteresată, smerită şi milostivă. Aceasta este iubirea pe care ne-o arată Naşterea lui Hristos ca prunc. Şi, desigur, ea se vede şi prin faptul că păstorii de la Bethleem, împreună cu îngerii, preamăresc această iubire smerită a lui Dumnezeu care coboară la noi”, a explicat Patriarhul.
PF Daniel a mai spus că Hristos vine să sfinţească umanitatea începând din interiorul ei.
„Prin naşterea din Fecioară, Hristos sfinţeşte umanitatea din interiorul ei. Prin naşterea pruncului în peşteră se sfinţeşte pământul. Prin culcarea pruncului în ieslea animalelor, a turmelor sau vitelor se sfinţeşte regnul vegetal şi regnul animal şi prin botezul Lui în apele Iordanului se sfinţeşte firea apelor, iar prin răstignirea pe cruce se sfinţeşte aerul şi lemnul, după cum ne arată cărţile noastre liturgice. Deci Hristos vine să sfinţească umanitatea începând din interiorul ei, nu din exterior. De aceea această zi este o zi de binecuvântare pentru părinţi, pentru copii şi pentru toţi cei care îi ajută pe cei mici. Unii care nu au propriii părinţi, sau care nu au propriii copii i-au adoptat, dar iubirea părintească şi iubirea frăţească şi iubirea filială vin ca binecuvântare din Sfânta Treime în Biserică şi în lume”, a adăugat Patriarhul Bisericii Ortodoxe.
Acesta a urat tuturor celor care poartă numele de Cristian, Cristina şi derivate „Ani mulţi cu sănătate, fericire şi mult ajutor la Dumnezeu”. „Să trăiţi întru mulţi ani”, a încheiat Patriarhul Daniel.
Înaltul ierarh a oficiat slujba Sfintei Liturghii împreună cu episcopii vicari patriarhali Varlaam Ploieşteanul şi Paisie Sinaitul şi un sobor de preoţi şi diaconi.
La slujba de la Patriarhie a asistat şi premierul Marcel Ciolacu.
Creştinii ortodocşi, romano-catolici, greco-catolici şi protestanţi sărbătoresc, la 25 decembrie, Naşterea Domnului sau Crăciunul.
Sărbătoare a naşterii cu trup a Mântuitorului Iisus Hristos, Crăciunul este primul praznic împărătesc cu dată fixă, în ordinea cronologică a vieţii Mântuitorului.
