În timp ce mii de tineri cu studii superioare și bine pregătiți nu își găsesc un loc de muncă, instituțiile publice sunt populate cu personal angajat pe criterii politice. Fenomenul „postacilor” plătiți din bani publici a atins cote alarmante: angajați ai statului își petrec orele de program administrând pagini cu tentă jurnalistică, de unde distribuie osanale politice și religioase.
O tactică tot mai des întâlnită în mediul online este crearea unor pagini de Facebook sau site-uri care mimează activitatea de presă. În spatele acestora nu se află însă jurnaliști independenți, ci membri de partid angajați fictiv sau pe funcții-fantomă în instituții publice.
În loc să își îndeplinească atribuțiile din fișa postului pentru care sunt plătiți cu salarii generoase, aceștia funcționează ca propagandiști. Ei nu doar că preiau texte și comunicate gata prelucrate de la partid, dar intervin activ în spațiul public cu opinii și atacuri, creând o falsă impresie de legitimitate pentru publicul neinformat.
Carnetul de partid bate studiile superioare
Contrastul social devine revoltător în raport cu piața muncii pentru tânăra generație. Absolvenți capabili ai instituțiilor de învățământ, fără pile politice, se lovesc de uși închise. În acest timp, personaje a căror singură calitate este carnetul de partid „taie frunze la câini” în birourile statului, încasând lefuri mari fără a produce nimic pentru societate.
De la propagandă politică, la osanale religioase și cărți cu „rețete” bizare
Activitatea acestor angajați depășește uneori sfera politicului, migrând spre zona cultelor. Un caz concret este cel al unui funcționar public transformat în „laudator” de serviciu al Înaltpreasfințitului (IPS) Calinic. În ciuda trecutului controversat al feței monahale – detalii ce încep să fie scoase la iveală chiar de către preoți din sistem –, propaganda de stat continuă să îi construiască o imagine imaculată.
Mai mult, aceiași influențatori de ocazie somează publicul critic („partea întunecată”) să citească operele ierarhului. Analizate în detaliu, unele dintre aceste scrieri se dovedesc a fi simple compilații de rugăciuni adunate și improvizate, printre care se strecoară elemente bizare, cum ar fi rugăciuni destinate… potenței.
Concluzie: Statul nu este agenție de publicitate
Dincolo de ironia situației, problema rămâne gravă. Resursele publice și timpul de lucru plătit de cetățeni sunt deturnate în scopuri private, politice sau de cult. Pentru igienizarea aparatului administrativ, este urgent ca aceste personaje să își înceapă munca reală pentru care sunt plătite sau să lase locul tinerilor care chiar își doresc să profeseze.
