Mănăstirea Sihăstria Putnei are o istorie veche şi nouă, deopotrivă. O istorie veche, întrucât de începuturile sihăstriei de la Putna ne despart aproape 600 de ani. Din chiar vremea binecredinciosului domn Ştefan cel Mare şi Sfânt există o menţiune care vorbeşte despre momentul inaugural al vieţii de sihăstrie de aici. Nimic spectaculos, totuşi: un tătar botezat şi mai apoi călugărit în obştea Putnei sub numele de Atanasie se retrage în munţi pentru a-şi primeni cu bună cuviinţă haina sufletului. L-au urmat şi alţi monahi, care au construit chilii, o bisericuţă de lemn, apoi o biserică mai mare de piatră, cu hramul „Buna Vestire”.
Potrivit Istoricului Sihăstriei Putna, avându-l ca autor pe egumenul Sila (1753-1781), Sihăstria Putnei a fost întemeiată în timpul domniei Binecredinciosului
Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, când aflăm și despre cel dintâi viețuitor al Sihăstriei cunoscut cu numele: un tătar încreștinat, călugărit apoi cu numele de Atanasie, venit aici de la Mănăstirea Putna. În opinia multor istorici, nu numai călugări din Mănăstirea Putna s-au așezat în jurul cuviosului, ci, după 1470, când Sfântul Daniil Sihastru s-a mutat la Voroneț, unii dintre ucenicii săi s-au urcat pe valea pârâului Putna și s-au stabilit
aici, atrași printre altele și de frumusețea împrejurimilor și de încărcătura spirituală deosebită a locului.
După un anumit timp, sihaștrii s-au hotărât să-și facă o biserică pentru ei, astfel încât să nu mai fie nevoiți să coboare la Putna pentru Sfânta Liturghie și pentru primirea Sfintei împărtășanii. Zona era pe atunci împădurită, astfel încât sihaștrii de aici, mai întâi „curățind locul de pădure”, au zidit o biserică de lemn în care săvârșeau slujbele îndatinate. Nu cunoaștem
însă nici anul și nici ierarhul care a oficiat această sfințire.
Liniștea monahilor viețuitori la Sihăstria Putnei a fost tulburată la sfârșitul secolului al XVII-lea de către armatele dezlănțuite ale regelui polon Ioan Sobieski (1674-1696). Va rămâne astfel până la pacea de la Karlowitz (1699), când călugării ce pribegiseră prin munți s-au întors la locurile lor. Primul egumen al Sihăstriei cunoscut cu numele este Lazăr, un ucenic al sfântului mitropolit Dosoftei al Moldovei (1671-1686). Cu sprijinul marelui vistiernic domnesc Ilie Cantacuzino, el ridica o noua bisericuță de lemn în care, după cum ne spun izvoarele, „abia încăpeau patru-cinci sihaștri”. Urmașii lui la conducerea așezământului monahal au fost Teodosie (+ 1715) și Dosoftei (+ 1753). În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, Sihăstria Putnei cunoaște o înflorire deosebită în timpul egumenului Sila (1753-1781), originar din ținuturile Botoșanilor.
Stăpânirea habsburgică instalată în 1775 în Bucovina închizând acest aşezământ. În urmă a rămas doar pustiul şi, curând, aşezâmântul s-a transformat în ruine…
Mănăstirea Sihăstria Putnei cunoaşte şi o istorie mai nouă. Explicaţia? Între istoria mai veche şi cea nouă există o istorie dureroasă… După câteva secole de existenţă liniştită, ultimii ani ai veacului al XVIII-lea aduce încetarea vremelnică a lucrării rugăciunii în aceste locuri, stăpânirea habsburgică instalată în 1775 în Bucovina închizând
acest aşezământ. În urmă a rămas doar pustiul şi, curând, aşezâmântul s-a transformat în ruine…
Însă dorul după Dumnezeu este cea mai puternică formă de memorie, care se transmite din generaţie în generaţie. Şi, cum s-a întâmplat de atâtea ori în istoria Bisericii, locurile marcate de şederea şi rugăciunile sfinţilor au renăscut chiar şi din cenuşă. Aşa s-a întâmplat şi cu
Sihăstria Putnei.
Mănăstirea Sihăstria Putnei a renăscut din ruină
Dupa doua veacuri de pustiire si uitare, la 24 aprilie 1990, cu binecuvantarea inalt Prea Sfintitului Pimen, Arhiepiscopul Sucevei si Radautilor, s-au inceput lucrarile de refacere a schitului prin osteneala unor parinti din Manastirea Putna, in frunte cu monahul Sebastian Scheuleac, staret al Manastirii Putna fiind atunci Preacuviosul Arhimandrit Iachint Unciuleac.
Intre ruinele bisericii au fost descoperite pietrele de mormant ale staretilor Sila si Paisie, precum si osemintele lor ca si cele ale staretului Natan, toate „galbene si frumoase, cu o putere harica deosebita”. Lucrarile de refacere a bisericii au durat sase ani (1990-1996).Biserica a fost construita din piatra de rau, avand forma de cruce, absidele fiind semicirculare la interior si poligonale in exterior.
Locasul a pastrat planul initial din secolul al XVIII-lea, cu clopotnita lipita in partea de nord, adaugandu-i-se doar pridvorul.
Pisania de deasupra usii care face trecerea din pridvor in pronaos spune: „Cu voia Tatalui, cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, s-a rezidit schitul Sihastria Putnei, cu hramul Bunei Vestiri, veche ctitorie voievodala si loc de nevointa monahala, sub pastorirea I.P.S. Pimen al Sucevei si Radautilor, staret al Manastirii Putna fiind Preacuviosul Arhimandrit Melchisedec, egumen al schitului smeritul monah Sebastian, pictor fiind Liviu Dumbrava. Slujba tarnosirii s-a savarsit la data de 29 septembrie 1996”.
În 1990 viaţa monahală se reia în vechea Sihăstrie şi, cu multă rugăciune, râvnă şi entuziasm tineresc, ruinele au fost transformate în biserici, chilii, ateliere. Viaţa mănăstirii este chinovială (de obşte), părinţii şi fraţii mănăstirii petrecându-şi timpul zilei, după vechea rânduială, o parte în slujbă la biserică, o parte la diferite ascultări (munci) şi o parte pentru rugăciune privată şi odihnă.
Parintele Iachint Unciuleac s-a nascut pe 10 septembrie 1924 si a trecut la cele vesnice pe 23 iunie 1998.
Numarul tot mai mare al credinciosilor si spatiul neincapator al bisericii pentru atatea persoane, mai ales la slujbele din duminici si marile sarbatori, au determinat luarea hotararii de a inalta o alta biserica, mai spatioasa. Ea va purta hramul „Izvorul Tamaduirii” (iar paraclisul de la subsol, Sfantul Cuvios Serafim de Sarov), sfintirea locului fiind facuta la 12 mai 2002.
Complexul monahal s-a ridicat măreț după ce arhimandritul Nectarie a fost numit stareț
Arhimantritul Nectarie Clinci a fost numit ca stareț al Mănăstirii Sihăstria Putnei în anul 2000. ,, Credinţa ne face să fim liberi, nu ne îngrădeşte. Am învăţat să trăim şi să ne comportăm natural. Avem defectele, slăbiciunile noastre, dar ne simţim liberi. Am şi eu slăbiciuni, ca fiecare om, astea le ştie duhovnicul meu. Dumnezeu ni le dă, ca să-i înţelegem şi mai bine pe oameni. Oamenii se sperie, se ruşinează, se înfricoşează când trebuie să vină în faţa unui părinte, dar le spun că şi eu am neputinţele mele. Vindecarea stărilor negative care fac parte din viaţa noastră îl face pe om să devină liber. Cu cât înţelegi lumea mai bine, cu atât poţi să te apropii mai mult de oameni”, spunea în urmă cu câțiva ani presei locale, stareţul Nectarie.
Bisericile
Infiripata timid, la inceput cu monahi veniti din Manastirea Putna, obstea de la Sihastria Putnei s-a inchegat in timp. In ultimii ani, lucrarile de amenajare a acestui asezamant monahal s-au diversificat, in ianuarie 2005 fiind ridicat la rangul de manastire. Astazi, aici functioneaza o serie de ateliere de croitorie, tamplarie, sculptura, pictura, inramat si aplicat icoane pe lemn.
Mănăstirea Sihăstria Putnei are 4 locaşuri de închinăciune: 2 capele micuţe, cu hramurile „Sfântul Ioan Evanghelistul” şi „Acoperământul Maicii Domnului”, biserica „Buna Vestire” ridicată pe amplasamentul locaşului existent înainte de desfiinţarea mănăstirii de către habsburgi. Cel de-al patrulea locaș de închinare este biserica mare, cu hramul „Izvorul Tămăduirii”. Construcția bisericii a început în anul 2002, iar 15 ani mai târiu, în anul 2017, au fost încununate jertfa și dragostea depuse la ridicarea acesteia, prin slujba de sfințire.
Toți monahii complexului monahal sunt apreciați de credincioși dar mai ales starețul Nectarie Clinci care a condus și conduce acest compelx monahal ca un bun gospodar și creștin.
De-a lungul anilor a rânduit şi funcţionarea mănăstirii, care adune la slujbe sute de oameni iar la marine sărbători religioase chiar mii de credincioși.
Liturghia şi predicile preoţilor sunt asculte chiar și de oameni veniți din alte zone ale țării. Copiii au spaţiul lor, la demisol, pentru că sunt energici, n-au stare şi se simt mai în largul lor acolo. După slujbă un preot îi împărtăşeşte.
Situată în nordul Bucovinei, la 4 km de Mănăstirea Putna, Sihăstria Putnei reprezintă astăzi un liman de liniște, pace și binecuvântare, ce izvorăsc dintr-un trecut multisecular de sfințenie și nevoință.
Rămâne totuși întrebarea: De ce îl vrea IPS Calinic plecat pe starețul Mănăstirii Sihăstria Putnei, arhimandrit Nectarie Clinci de la complexul monahal și cui vrea să îi pună pe tavă o mănăstire ridicata cu trudă și credința.
Mănăstirea Sihăstria Putnei aleasă de IPS Pimen pentru somnul de veci
„Am ales loc de înmormântare Sihăstria Putnei, un schit al Mănăstirii Putna. De ce mi-am ales acest loc de înmormântare? Pentru că după ocuparea Bucovinei de către Austria, la un an sau doi, împăratul a dat dispoziție ca în școlile primare din Bucovina să se introducă predarea în limba germană.
Și acești sihaștri au făcut scrisoare către împărat, scrisoare de protest. Au spus că dacă se va întâmpla așa se va desființa neamul românesc. Nu s-a dat curs cererii lor, lucrurile au mers înainte. Dar acești sihaștrii… Sihaștri iubitori de țară și de neam românesc… Iar oamenii de aici, de la Putna, au contribuit la formarea mea și la zidirea mea sufletească”, a spus ÎPS Pimen.
Mănăstirea Sihăstria Putnei locul preferat pentru inmormântare de părintele Proclu
Părintele Proclu Nicău, pustnicul din Munţii Neamţului, a fost inmormântat in urma cu cativa ani la Sihăstria Putnei. Dorinţa părintelui a fost să fie înmormântat la Sihăstria Putnei.
IPS Pimen era
nelipsit de la slujbele de pomenire ale părintelui Sebastian
În ziua pomenirii Cuviosului Serafim din Sarov, pe 2 ianuarie, Mănăstirea Sihăstria Putnei își sărbătoreste unul dintre hramuri. Atunci când era in viață,
Înaltpreasfințitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților participa după sfânta liturghie și la slujba Parastasului pentru părintele egumen Sebastian Scheuleac, primul viețuitor după 1990 al Sihăstriei și primul ei ctitor.
La 24 aprilie 1990, când s-au început lucrările de restaurare la Sihăstria Putnei, aici se aflau doar ruinele vechii biserici din secolul al XVIII-lea. Printre dărâmături s-au descoperit şi osemintele galbene şi frumos mirositoare ale celor trei stareţi cuvioşi: Sila, Natan şi Paisie. Primul egumen al reînfiinţatului Schit Sihăstria Putnei, după trecerea celor 200 de ani de pustiire şi părăsire din vremea stăpânirii austro-ungare şi a regimului comunist, a fost părintele monah Sebastian Scheuleac. Cu priceperea şi hărnicia monahului Sebastian, ajutat de mulţi credincioşi din diferite zone ale ţării, pe ruinele de altădată ale fostului schit s-a ridicat o frumoasă biserica de piatră şi s-au auzit din nou rugăciunile monahilor care, departe de lume, cauta comuniunea cu Preasfânta Treime şi cu sfinţii lui Dumnezeu.
Astăzi, alături de principalele locaşuri – Biserica „Buna Vestire“ şi Biserica „Izvorul Tămăduirii“, Mănăstirea Sihăstria Putnei mai are o bisericuţă în cimitir, cu hramul „Sfântul Ioan Evanghelistul“, precum şi Biserica „Acoperământul Maicii Domnului“, numită şi „Biserica de la izvor“.