Sfetnic apropiat al lui Ştefan cel Mare, al lui Bogdan al III-lea (1504-1517) şi, o vreme, al lui Ştefăniţă Vodă (1517-1527), Luca Arbore a fost unul din fruntaşii vieţii politice din Moldova acelei epoci. Era fiul lui Carstea Arbore, parcălab de Neamţ, cel care s-a acoperit de faimă in timpul campaniei sultanului Mohamed al II-lea, din 1476, cand a apărat vitejeşte cetatea asediată de turci. Faimă de viteaz şi de bărbat înţelept – merite de seamă probate cu diferite prilejuri – a avut şi Luca Arbore. Pentru calităţile sale, a fost numit de Ştefan cel Mare portar al Sucevei (funcţia de comandant de cetate sau parcălab – în cazul cetăţii de scaun: portar al Sucevei – era una din slujbele cele mai înalte, fiind acordată de domnitor doar boierilor de încredere ori rudelor apropiate). In această importantă dregătorie a stat fără întrerupere vreme de un sfert de veac, din 1498 pană în primăvara anului 1523. Luca Arbore a ajuns să aibă putere aproape voievodală în timpul minoratului lui Ştefăniţă cand, aşa cum scrie Grigore Ureche,«toată ţara otcarmuia».
In anul 1522, Ştefăniţă s-a declarat major şi dornic să se aşeze în toate drepturile ce i se cuveneau ca domnitor. In calea politicii principelui stătea bătranul hatman Arbore, exponent al boierimii căreia nu-i convenea centralizarea puterii în mana voievodului. Conflictul s-a accentuat, ajungandu-se în scurt timp la un trist deznodămant: «Intr-acest an (1523) luna lui aprilie – se menţionează în cronica lui Grigore Ureche – în cetatea Harlăului, Ştefan vodă au tăiat pre Arburie hatmanul, pre carile zic să-l fie aflat în viclenie…»
Din iniţiativa lui Luca Arbore, s-a ridicat şi a rămas peste veacuri unul din monumentele de mare faimă ale arhitecturii moldoveneşti: biserica de la Arbore. Inălţate între 2 aprilie – 29 august 1502, zidurile zvelte ale edificiului constituie, prin frumuseţea lor pură, prin echilibrul formelor, prin monumentalitate, prin valoarea frescelor mai tarziu realizate de Dragoş Coman, una din împlinirile desăvarşite ale artei evului mediu.
Literatura română păstrează numele marelui boier moldovean în opera lui Barbu Ştefănescu Delavrancea, Luca Arbore fiind unul din personajele principale ale dramei istorice « Viforul».
În anul 1503 Luca Arbore – Portar al Sucevei – îsi înalţă cu ajutorul domnului său o biserică în satul ce-i poartă azi numele. Construcţia a fost începută în a doua zi a lunii aprilie şi a fost terminată în acelaşi an, pe 29 august.
Lăcașul de cult cu rang de mănăstire, mândria localității
Biserica poartă placa comemorativă dedicată Sfântului Ioan Botezatorul. Concepută şi construită într-o formă simplă, pornind de la ideea unei biserici de tip longitudinal, te uimeşte prin marea sa stilizare. Prelungirile zidurilor laterale legate printr-un lat arc semicircular, delimitează în exterior, pe faţada apuseană, o mare nişă, destinată, se pare, lăcaşului clopotelor.
Meşterii lui Arbore au realizat pereţi drepţi, cu imense suprafeţe netede, au introdus calote în naos şi pronaos eliminând semicilindrul iniţial. Arcadele joase, fără spirale, pantele şi sistemul de arce moldoveneşti, toate conferă bisericii proporţii elegante, dovedind o construcţie de o mare valoare.
În 1523 „în luna lui aprilie, în cetatea Hârlăului, Ştefan Vodă [Stefăniţă Vodă] au tăiat pre Arburie hatmanul, pe carile zic să-l fi aflat cu hiclenie” (Grigore Ureche). Aşa a sfârşit Luca Arbore, unul dintre marii boieri ai lui Ştefan cel Mare, sfetnicul de seamă a lui Bogdan al III-lea, tutorele lui Ştefăniţă Vodă.
You are currently viewing a placeholder content from Youtube. To access the actual content, click the button below. Please note that doing so will share data with third-party providers.
Nu putem să nu remarcăm tema din interiorul bisericii, Cavalcada împaratului Constantin zugravită la vedere, pe peretele de vest al pronaosului, şi Marea rugăciune de la abside. Zugravul de la Arbore, ingenios, a mai adăugat pe faţada de sud o nouă Rugăciune.
A plasat această rugăciune în dreapta uşii spre a face, în mod simbolic – pandant scenei Asediului pictată în stânga uşii. Printre sfinţii zugrăviţi figurează Ioan cel Nou, iar în fruntea lor, caz unic în iconografia bizantină, împăraţii Constantin şi Elena, consideraţi, după cum se ştie, încă din veacul al – XV – lea, printre marii protectori ai Moldovei.
sursa:romaniamama.ro; trecător.ro
