Suma totală pe care președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, Lia Savonea, o pretinde de la Guvernul Bolojan, drept restanțe salariale ale magistraților plus dobânzi și penalități, se ridică la peste 5,2 miliarde de lei, adică un miliard de euro – arată un document oficial, provenit de la o instanță judecătorească și consultat de G4Media.
Deși suma n-ar trebui să fie secretă, Lia Savonea refuză cu obstinație să pronunțe cifra. I-a refuzat această „favoare” inclusiv Agentului Guvernamental pe lângă CEDO, care i-a solicitat-o pentru a pregăti corespunzător apărarea României în procesul intentat la Strasbourg de șase magistrați care revendică restanțe salariale, după cum a arătat G4Media (Cauza Andriescu vs. România).
Apare astfel ca evident interesul Liei Savonea de a sabota România în cauza Andriescu vs. România, cu scopul ca în final magistrații reclamanți să aibă câștig de cauză.
Iată cifra
Dacă șefa Înaltei Curți refuză să precizeze pretențiile financiare ale sistemului, am încercat măcar să obținem o confirmare a sumei pe care am identificat-o noi. Prin urmare, i-am transmis marți dimineață Liei Savonea cifra exactă pe care am identificat-o într-o sentință judecătorească – 5.223.970.000 de lei – și am întrebat-o dacă ne-o poate confirma, fie și ca ordin de mărime.
Răspunsul Liei Savonea a fost unul mai degrabă de om politic decât de magistrat:
„Dl prim ministru generează tensiuni nemaiîntâlnite în justiție. Din păcate. Sumele vehiculate ne sunt străine și nu provin de la ÎCCJ, ele fiind prezentate într-o manieră exagerată și fără context; în realitate, debitul principal este mult mai redus, cea mai mare parte reprezentând penalități și actualizări aferente unor debite restante și neplătite de aproximativ 15 ani de către Guvern, rezultate din neexecutarea la timp a unor drepturi salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești, situație existentă și în cazul altor categorii profesionale. Constatăm ca se reia aceeași strategie de demonizare a justiției pentru a justifica măsuri care afectează independența financiară a puterii judecătorești și pentru a camufla lipsa unor soluții reale la problemele economice și sociale care au condus la sărăcirea populației”.
