Cadrul natural favorabil al comunei Voitinei a inlesnit oamenilor Inca din cele mai vechi timpuri construirea unor aşezari, situate pe valea paraului Voitinel, in depresiunea dintre Dealul Leahului şi Dealul Bradet sau la contactul cu muntele, fiind ferite din calea intemperiilor climatice sau a navalitorilor. Aceasta aşezare a fost propice atat creşterii animalelor prin existenta paşunilor cat şi a agriculturii avand şi terenuri arabile.
Asupra comunei Galanesti, cercetari arheologice sistematice nu s- au efectuat, dar descoperirile întamplatoare, precum şi, pasiunea pentru cercetare a inceputurilor a profesorului de istorie Mircea Doru HriscaI-a determinat pe acesta sa adune în colectia personala cateva piese arheologice care dovedesc locuirea acestei aşezari înca din neolitic.
In anul 1968 cu ocazia largirii drumului spre albia parul Voitinel,care trece pe langa cimitirul din localitate,la cca. ‘100 m distanţa,s-au descoperit întamplator,la aproximativ 90 cm adancime un numar de 2 topoare şi trei daltite, datate ulterior ca apartinand cultului Cucuteni.
În sprijinul afirmatiilor ca aceasta aşezare a fast locuita din cele mai vechi timpuri (neolitic şi epoea bronzului),sunt şi date inserate in „Dictionarul Geografie al Bucovinei”,in care se arata ca la Horodnic, pe dealul Colnise se invecineaza cu localitatea Voitinel,exista peste 60 de tunele.
Așezarea a existat înainte de întemeierea Țării Moldovei
Unele dintre’ acestea au fast sapate şi cercetate in anul 1893 şi s-au gasit in ele unelte de piatra, resturi de carbuni de lemn, fragmente de oase lmpietrite. Date despre evolutia habitatului uman pe aceste locuri panala atestarea documentara nu sunt, dar din primul document cunoscut care vorbeşte despre aeeasta localitate rezulta că ea exista cu mult inainte, probabil înainte de întemeierea Ţarii Moldovei.
Prima atestare documentara dateaza de mai bine de cinci secole;din timpul Voievodului Alexandru cel Bun. Pe atunci satul se numea Voitinu, iar mai tarziu, in vremea lui Stefan cel Mare,este trecut Voitin. Deci prima atestare documentara dateaza de la inceputul secolului XV, din anul 1427,cand voievodul, Alexandru cel Bun, intareste lui Harman şi fratelui sau latco,satul Voitinu.
„Cu lui Dumnezeu,lo Alexandru Voivod,domnul Tarii Mo/dovei,facem cunoscut cu aceasta carte a noastra tuturar carevar cauta la dansa sau,o vor auzi citindu-se precumammiluit pesluga noastra adevarata,pe Harman şi fratele sau latco,cudeosebita noastra mila şi Ie-am lntarit o cina lor,şi Ie-amdat
satu./or,unde este casa /or,/a Voitinu,unde , acesta iese din padure şi din poiarta şi unde este manastirea lor şi vechiul loc de cosit sub Bradet,ca sa Ie fie uric cu tot venitul lor,nestricat niciodatB In v-eci./ar hotarul acestui sat,eu toate veehile hotare peunde din veac a umblat.[. . .] Şi la aceasta este credinta mai sus numitu/ui Aexandru Voievod şi credinta preaiubitului fiu al Domniei Noastre Ilie voivod[…………..] , lar dupa viata noastra cine va fi domn In Tara noastra a Moldovei,ori din copii noştrii,ori din semintia noastra ori pe cine Dumnezeu va alege sa fie, acela sa nu strice dania noastra,ci sa le- o lntareasca şI imputerniceasca,pentru ca Ie-am dat pentru a lor dragoste şi credinceoasa slujba[. . .]
În Suceava, in anul 6935(1427) august 18″
Satul dăruit Mănăstirii Putna alaturi de 11 familii de romi (țigani) aduși din Basarabia 
Dupa trecerea a 63 de ani,în anul 6998 (1490),16 martie,Stefan cel Mare cumpara de la Bogdan din Voitin,de la fratele sau loan Miciurna şi de la surorile lor Ilca si Musa, copii lui Hărman,nepotul lui latco,cu 500 zloti tatareşti, satul Voitin, pe care iI daruieşte manastirii Putna, impreuna cu privilegiul de la Alexandru cel Bun.
In document se spune ” ….un sat anume Voitinel unde a fast casa tatalui lor Harman şi unchiului lor latco, unde iese Voitinel din pădure şi din poieni, unde a fast manastirea lor şi fanata lor cea veche sub codru”
O data cu satul daruieşte manastirii şi 11 familii de romani(ţigani) robi,aduşi din Basarabia, pe care ii stabileşte la Voitin. Din documentele mai sus mentionate reiese faptul ca in acea vreme, exista o manastire. Locul unde a fost nu se cunoaşte şi nici nu a mai fost amintita in vreun document cunoscut. Probabi! ca fiind manastire mai mica, calugarii au fost duşi la Manastirea Putna.
Exista un uric datat din 16 martie 1496 prin care Stefan cel Mare trecemai multe biserici şi preotii lor sub ascultarea arhimandritului de la Putna, Kir Popa Paisie. Acolo este amintit și satul Voitin cu preotii lui. Satul mai este citat intre satele manastirii Putna, in hrisovul din 2februarie 7011 (1503) prin care îl intareşte manastirii Putna sateIe ei, intrecare şi satul Voitin,apoi într-un uric din 1592.
Spre sfarşitul secolului XVI, în anul 15’83, Petru, domnul Moldovei, daruieste Manastirii Sucevita, satul Sucevita, ascultator de curtea din Badeuti, în acest hrisov fiind mentionat şi numele Voitin,”lnsemnat şi pe povarnişul obcinei la semnul la dealul Horodnicului, dara obcina şi la vale pe vârful Pietroasa şi de acolo spre sud la dealul VoitinelJ la Prislopul Veteului şi la dealul Secarici la capatul Voivodesei şi de acolo la Dealul Crucii. Urmeaza o perioada în care Voitinelul nu a fost mentionat în documentei nsa începand cu secolul XVIII satul este mentionat tot mai des in diferite acte şi carti.
În aceasta perioada informatiile despre sat sunt intr-un context mal larg, referindu-se la manastirea Putna şi satele ei.
In data de 9 noiembrie1727, Grigore al II-lea Ghica Voda a dat 0 carte domneasca « prin care cere a birul sate/or .pentru rupta bani/or birului asate/or Vicovu de Sus şi de Jos,a Voitinelului şi lunca lui Caldeiu ».
Locuitorii satelor, datorita exploatarii crescande a calugarilor fugeau de pe moşie în acest sens Constantin Voda Duca da o carte prin care: ” scrie Domnia mea la toti miseaii noştri tarani să revina la casele lor că « le- arn usurat birul ».
Se promite ca-i ,va apara de asuprirea calugarilor şi de slugile domneşti ;‘ iara la alta nimic nu veti fi amestecaţi cu alta tara(tinut), nici alti sluiitori, nici pârcălabi peste voi nu vor intra. ” Dupa ocuparea Bucovinei de Imperiul Habsburgic este mentionat din nou satul cu numele Voitin in data de 23 ianuarie 1782, „in cordon, adica in Bucovina, Manastirea Putna stapemeşte moşiile Vicovu, de Sus şi deJos, Voitin, Bălăşineşti,, Climauti”
Daniel Wennka In – Topographie der Bukovina zur Zeit ihre Erverburg Oesterrreich ne da informatij asupra numarului de locuitori, cand impreuna cu Vicovu de Jos existau 112 familii. Pe harta General – Karte der Bukovina 1774 (d r. D. VVerenka) apare trecut şi satul Voitinel pe paraul eu acelaşi nume, afluent Statina şi deasemenea este trecut si drumul care uneste Voitinelul de Frătăuţi. Numele satului este scris in limba germana – Woydinel.
In cronica bisericii Vicovu de Jos se mentionează că prin anui 1744, satele Bilca, Voitinel, Galaneşti erau incorporate atat bisericeşte cat şi administrativ Vicovului de Jos, aşa cum arata cronica nuntilor, mortilor şi nascutilor. Tot in aceaşi cronica se arata ca satele de mai sus se separadeVicov, In anul 1808. Pentru secolul XIX informatiile despre localitate sunt mult mal numeroase. Voitinelul este mentionat si in docurnentele din preajma Revolutiei de la 1848, de aici fiind ales deputat In dieta – Mihai Bodnar Bodnarescu.
In Dictionarul geografic al Bucovinei,de Em. Grigorovitza sunt mai multe informatii despre comuna. « Voitinelul comuna rurala », districtul Radauti,aşezata pe paraul cu acelaşi nume între Vicovu de Jos Hororodnic de Sus şi Galaneşti. Suprafata 17.72 kmp, populaţia 1108 locuitori exclusiv romani de religie greco-ortodoxa.
Este strabatuta de drumul principal Marginea – Ciudei; printr- un drum de tara comunica eu Galaneşti şi drumul districtual ce treee pe aici. Are o şcoala populara cu elasa şi biserica parohiala cu Hramul Sf. Ilie. Populatia se ocupa cu agricultura şi cu prasila de vite. Comuna are 1153 ha teren arabil, 386 ha faneturi, 14 gradini, 384 ha paşuni şi 658 ha padure. Se gasesc 85 cai, 434 vite cornute, 238 ai, 307 porci. In 1786 se desfiinteaza iobagia şi satele se scot de sub regimul de bunuri manastjreştj, se desfiinteaza pentru 50 de ani serviciul militar obligatoriu şi a avut loc o migratie din Ardeal.
Daniel Wennka spunea ca in Vicov s-au aşezat destul de multi colonişti din Ardeal. Satul era condus de un vornic (primar), numit de stapanirea austriaca.
Cel mai vechi primar despre care se ştie a fost Dumitru Hrişca I-a urmat fiul sau, Niculai Hrişca, functia era onorifica, neplatita. Primul a fost primar 30 de ani, al doilea 25. Vornicii se numeau dintre gospodarii fruntaşi .Carte nu ştiau.
Erau insa oameni cinstiti şi-şi indep!ineau slujba eu demnitate. Vornicul detinea aproape in exclusivitate puterea juridica şi executiva. Acel ce se îngrijea de putinele acte ce se lntocmeau,era scriitorul (secretarul). Venea In comuna de doua ori pe saptamana, raspunzand si de Vicovu de Jos şi Bilca.
Sute de localnici ingropati intr-o groapă comuna. Foametea si-a spus cuvantul asupra satenilor
Toate pricinile – în afara de crime şi unele încalcari de hotare- erau judecate de vornic. Putinele cazuri mai grave erau judecate de Tribunalul din Suceava, apelul se facea la Lemberg (Galitia). In 1865 a fast a mare invazie de lacuste, apoi foamete. A izbucnit holera. in $uvar, deasupra Vleojului spre Galaneşlti, au fost înmormantati intr- o groapa comuna sute,de voitineni. in anii 1950 mai era un rest de la crucea de piatra.
Pe la 1890 s-a fnfiintat obştea padurii sateşti, repartizandu-se fiecarei familii existente atunci cate un lat (un numar sau un drept). Peste cativa ani au aparut insa samsari „evrei” care cumparau de la familiile nevoiaşe dreptul lor de padure. Primul razboi mondial.
Multi voitineni tineri, pe frontal Italian, au trecut Jaitalieni,au luptat in legiunea de voluntari romani: invatatorul sublocotenent Chira Vasile, fratii Bujdei Ilie (sublocotenent) şi Avram(plutonier), Hura Eugen – mare mutilate de razboi (fara ambele maini),Craciun Niculai etc.
In anul 1921 s-a aplicat reforma agrara. Vaduvele de fazboi şi invalizii primesc cate 20 de ari de pamant. Din anul 1808 pana In anul1885 satul Galaneşti a apartinut din punct
de vedere administrative de Voitinel. In 1964 se desfiinteaza comuna Voitinel, satul alipindu-se la comuna Galaneşti. Din anul 2004 satul Voitinel a redevenit comuna.
sursa:comunavoitinel.ro
