Comuna Boroaia din judeţul Suceava a devenit cu evlavie loc de pelerinaj pentru creştinii din toată ţara. Oamenii vin să se închine la moaştele preotului Ilarion Argatu care s-a născut în această localitate şi despre care se crede că avea puteri miraculoase. Chiar dacă nu a fost canonizat , cel care le-a fost fost duhovnic sau care pur şi simplu le-a dat un sens în viaţă prin ceea ce a făcut, atrage de cîţiva ani buni pelerini din toată ţara. . Însă vestea că, la deshumare, în 2006, trupul Părintelui Ilarion Argatu este înmiresmat şi mumificat, a întărit încrederea în sfinţenia Părintelui. Trupul părintelui Argatu a fost spălat în aghiazmă, uns cu untdelemn sfinţit şi cu mir.
Deşi se dorea ca osemintele să rămână în biserică timp de 40 de zile şi apoi să fie îngropate în curtea lăcaşului, credincioşii au construit atunci un baldachin şi l-au aşezat în pronaosul bisericii, aproape de criptă, racla fiind lăsat desfăcută şi acoperită doar cu sticlă.
Se pare că a avut loc vineri 4 septembrie 2020 după ce o delegație de preoți trimisă probabil de la Suceava a săvârșit taina Sfântului Maslu, în timpul căreia, ca un semn, fața de masă pe care se desfășura slujba a luat foc. Trupul marelui duhovnic Ilarion Argatu a fost coborat în cripta de unde a fost scos în anul 2006, pe care însă nu au acoperit-o cu plăci de beton, ci cu sticlă. Suficient pentru a nu se mai putea închina nimeni, decât privind de deasupra capacul raclei închise – ca la muzeu.
You are currently viewing a placeholder content from Youtube. To access the actual content, click the button below. Please note that doing so will share data with third-party providers.
În 1999, moare. Potrivit dorinței sale, este îngropat într-o criptă săpată în biserica din Boroaia.
Între timp, fiul său Alexandru a devenit și el un duhovnic celebru. La moliftele citite vineri noaptea se adunau sute de oameni. De altfel, în Bucovina și Moldova sunt mulți preoți din familia Argatu. Copiii, nepoți, chiar și un strănepot care a ales calea Bisericii, aproape toți au parohii unde sunt respectați, ascultați și iubiți.
Despre dorința comunității de a îl canoniza pe arhimandritul Ilarion Argatu s-a vorbit imediat după moartea sa, dar disputa adevărată a început pe 5 mai 2006. Trupul este deshumat pentru parastasul de 7 ani și urma să fie depus din nou în criptă.
Martorii spun că trupul nu putrezise!
Au urmat mai multe slujbe, primele fiind făcute de fii săi, Alexandru, Ștefan și Ioan, ultimul ocupându-se atunci de ctitoria tatălui său din Ierusalim.
La parastas a slujit un sobor uriaș de preoți, conduși de Înalt Preasfințitul Pimen al Sucevei și Rădăuțiului.
Rămășițele urmau să fie îngropate la loc, după 40 de zile, dar comunitatea a decis să îl așeze într-o raclă cu capac de sticlă, pusă deasupra criptei din pronaosul bisericii.
Știu că nefiind canonizat rămășițele sale nu sunt ”moaște”, regulile bisericești înțeleg că sunt stricte, dar locul a devenit un punct de pelerinaj.
Poate unii vor spune că a devenit o afacere, dar să știți că în astfel de locuri nu vin miliardari speriați că le ia Dumnezeu fabricile, ci oameni bolnavi, oameni loviți de soartă sau unii cu dorințe lumești și arzătoare pe care speră să le împlinească o rugăciune despre care nu știu cum se face.
Am mers acolo și am văzut racla, dar din trup nu se vedea decât o parte, așa că nu știu dacă rămășițele sale pământești nu fuseseră atinse deloc de putrezire.
În 2020, însă, lucrurile aveau să se schimbe, dar nu de la sine, ci după un șir de evenimente.
Pe 20 mai 2020, IPS Pimen pierde bătălia cu COVID–ul. Fără a forța canonizarea arhimandritului, fără a ajuta explicit Boroaia, el a știut întotdeauna că biserica are nevoie și de astfel de povești, pentru a supraviețui într-un mediu tot mai ostil.
Apoi, pe 11 august 2020, părintele Alexandru Argatu moare într-un accident rutier în comuna băcăuană Filipești. Pe 16 august, mii de oameni îl conduc pe ultimul drum pe preotul care, vineri de vineri, le da un strop de încredere că nu sunt singuri pe lume.
Este evident acum, pentru mine, că se făceau eforturi pentru a fi stopate gesturi care cumva contraveneau dogmei, dar că popularitatea părintelui Alexandru făcea imposibil acest lucru.
Pe 2 septembrie 2020, ultima maică din așezământul monahal care funcționa acolo este mutată, biserica redevenind, practic, o simplă parohie. Sunt stopate și citirea moliftelor în serile de vineri.
Pe 4 septembrie 2020, trupul arhimandritului Ilarion Argatu este coborât în cripta din pronaos. Este acoperit cu un capac de argint, ornat cu păuni, pasăre despre care se spune că rămâne frumoasă și după moarte, fiind un simbol al Credinței eterne în Isus.
”Aventura” care îmbrăca Biserica din Boroaia cu o poveste se încheie. Acum e o biserică aflată pe dreapta drumului de la Târgu Neamț spre Fălticeni.
PS Nu am tratat niciodată Boroaia ca pe un loc mistic și am știut tot timpul că legendele și poveștile țesute în jurul locului și personajelor intră în contradicție cu poziția oficială a Bisericii mele, dar acolo era ceva din credința veche ce ar putea fi folosit azi, când Biserica e tot mai lovită, iar numărul credincioșilor, aici și aiurea în lume, este tot mai mic.
