Înalta Curte de Casație și Justiție a amânat decizia în procesul privind plata restanțelor salariale ale magistraților, după ce Guvernul și Ministerul Finanțelor au fost obligați de Curtea de Apel București să asigure banii. Cazul ridică o întrebare sensibilă: cum a ajuns Guvernul să conteste decizia chiar la instituția care l-a dat în judecată?
Curtea de Apel București a obligat Guvernul la plată
Înalta Curte de Casație și Justiție a amânat pronunțarea în dosarul privind plata restanțelor salariale ale magistraților, un proces cu miză uriașă pentru Guvernul Bolojan și pentru bugetul de stat. Sentința va fi dată pe 23 iulie, anunță ÎCCJ.
Dosarul este unul exploziv nu doar prin suma aflată în joc, ci și prin situația juridică în care a ajuns Executivul. Guvernul și Ministerul Finanțelor au pierdut în primă instanță la Curtea de Apel București, după o acțiune deschisă chiar de Înalta Curte de Casație și Justiție. Instanța a obligat Guvernul și Ministerul Finanțelor să asigure fondurile pentru plata drepturilor salariale restante ale magistraților, inclusiv prin rectificare bugetară.
După această decizie, Guvernul a declarat recurs. Numai că recursul se judecă la Înalta Curte de Casație și Justiție, adică la instituția care a pornit procesul și care a câștigat deja în primă instanță.
Decizia Curții de Apel București a pus Executivul într-o situație extrem de complicată. Pe de o parte, Guvernul este obligat să respecte hotărârile instanțelor. Pe de altă parte, impactul bugetar este uriaș, într-un moment în care Guvernul Bolojan vorbește deja despre deficit, presiuni pe buget și necesitatea reducerii cheltuielilor.
Ministerul Finanțelor a estimat impactul bugetar al litigiului la aproximativ 4,8 miliarde de lei. Instituția a avertizat și că neexecutarea obligațiilor în termenul stabilit de instanță ar putea atrage penalități de până la 9 milioane de euro pentru fiecare zi de întârziere.
Înalta Curte judecă un proces în care este implicată… Înalta Curte
Aici apare paradoxul care face acest dosar atât de sensibil. Guvernul Bolojan a pierdut în fața Înaltei Curți la Curtea de Apel București, iar pentru a contesta hotărârea a ajuns cu recursul chiar la Înalta Curte.
Altfel spus, Guvernul este pus în situația de a cere dreptate de la instituția care l-a dat în judecată.
Din punct de vedere juridic, explicația ține de competența instanțelor. În astfel de dosare, hotărârile pronunțate de Curțile de Apel pot fi atacate cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție. Nu există o instanță mai înaltă la care cauza să ajungă.
Din punct de vedere public, însă, situația arată greu de explicat: ÎCCJ este reclamantă în dosar, a câștigat în primă instanță, iar acum recursul împotriva deciziei este judecat tot la ÎCCJ.
Formal, procesul nu este judecat de „instituție” ca structură administrativă, ci de un complet de judecători. Judecătorii care intră în complet au obligația să respecte regulile de imparțialitate, iar dacă există motive concrete de incompatibilitate, se pot pune în discuție abținerea sau recuzarea.
Totuși, dincolo de explicația tehnică, problema de imagine rămâne majoră. Pentru public, situația poate fi percepută ca una în care cea mai înaltă instanță din România ajunge să decidă într-un dosar în care propria instituție are un interes direct.
