Mănăstirea Slatina își va sărbători de 6 august hramul istoric. Ziua de 6 august 2026, când în Biserica Ortodoxă este reiterată liturgic Schimbarea la Față a Domnului Iisus Hristos, prilej de îndoită bucurie duhovnicească la complexul monahal.
An de an, marele praznic împărătesc de la începutul lui Gustar este pentru mulțime de credincioși și pelerini prilej să își îndrepte pașii spre cetățuia duhovnicească de la poalele Munților Stânișoara, nădăjduind ca prin rugăciune, osteneala postului și prinosul faptelor bune să se învrednicească, asemenea lui Moise și Ilie, de bucuria întâlnirii cu Cel Care, luând fire omenească, a curățit-o de păcat și a transfigurat-o, pentru ca noi, oamenii, să putem accede la îndumnezeire.
În mijlocul lor se va afla Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul Europei de nord, care va săvârși Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la altarul de vară amenajat sub streașina clopotniței ce veghează intrarea în vechea ctitorie voievodală.
Scurt istoric
Mănăstirea Slatina a fost construită în perioada 1553-1564 de domnul Alexandru Lăpușneanu, fiind prima ctitorie dintr-o listă ce mai cuprinde, între altele, mănăstirile Tazlău, Bistrița și Pângărați (Neamț), Bogdana (Rădăuți), Dochiariu și Caracalu (Muntele Athos).
Conform tradiției, alegerea locului și a hramului s-a făcut prin providența divină, arătând că și un loc sărat, o „slatină”, poate fi de mult folos. Cuviosul Pahomie, un ucenic al Sfântului Daniil Sihastrul ce se nevoia în aceste locuri, i-a cerut domnului să ridice o mănăstire de călugări în poiana din jurul paltinului deasupra căruia vedea în duminici și sărbători lumini și auzea îngeri cântând Troparul Schimbării la Față.
Dorind ca biserica să fie necropola familiei sale, ctitorul nu a precupețit niciun efort, îngrijindu-se să aducă cei mai buni meșteri și materialele cele mai de calitate. Arhitectura bisericii este inspirată de cea a Bisericii „Sfântul Ioan Botezătorul” din Piatra Neamț și a bisericii Mănăstirii Probota, o particularitate constituind-o elementele gotice mult mai prezente, dar armonios integrate în stilul moldovenesc predominant.
Lăcașul de cult a fost sfințit la 14 octombrie 1558 de mitropolitul Grigorie Roșca, în prezența unui sobor de 116 preoți și diaconi, potrivit cronicarului Grigore Ureche. Chiliile monahilor, casa domnească, zidul de incintă și alte clădiri au fost construite ulterior, sub îndrumarea vrednicului stareț Iacob Molodeț (cel Vrednic).
Din păcate, după moartea domnului Alexandru Lăpușneanu (1568), Mănăstirea Slatina a gustat amărăciunea stăpânirilor neprielnice, căzând pradă în mai multe rânduri jafurilor, pustiirilor prin foc și sabie ori părăginirii.
Flacăra rugăciunii, chiar dacă poate ascunsă pentru o vreme, nu s-a stins, ci a mișcat inima altor domni și ierarhi care s-au străduit să îi redea strălucirea de odinioară, precum domnul Vasile Lupu (1634-1653), care a restaurat biserica și a ridicat un nou corp de chilii, ori mitropolitul Veniamin Costachi și arhiereul Filaret Beldiman Apamias, ce pot fi considerați la rândul lor ctitori prin amplele lucrări de restaurare întreprinse, inclusiv repictarea interioară a bisericii.
În timpul Primului Război Mondial, mănăstirea a avut un rol important pe linia frontului, călugării tineri mergând pe câmpul de luptă ca infirmieri, iar cei mai în vârstă, rămași în vatra monahală, îngrijind răniții.
O nouă perioadă de înflorire a cunoscut Mănăstirea Slatina sub stăreția părintelui Ilie Cleopa (1949-1956) și a părintelui Emilian Olaru (1956-1960), fiind o adevărată pepinieră duhovnicească, în care s-au format figuri de seamă ale Ortodoxiei românești din secolul al XX-lea: Paisie Olaru, Petroniu Tănase, Arsenie Papacioc, Antonie Plămădeală, Andrei Scrima ș.a.. Ca urmare a Decretului 410 din 1959, este desființată, fiind reactivată în 1962, însă ca mănăstire de maici.
Ultimele două decenii au fost înfloritoare pentru fortăreața duhovnicească de pe malul pârâului Suha, desfășurându-se ample lucrări de renovare și restaurare.
În cea de-a XXI-a Duminică după Pogorârea Duhului Sfânt, 13 octombrie 2024, obștea Mănăstirii Slatina a primit o nouă îndrumătoare, stavrofora Serafima Gherasim.
