Așezat în Obcinele Bucovinei, satul Fundu Moldovei se întinde de-a lungul văii râului Moldova și al afluenților săi. Ocupațiile tradiționale ale locuitorilor (țărani liberi) erau creșterea oilor și vitelor, exploatarea lemnului și, în mai mică măsură, cultivarea cerealelor și plantelor textile.
Din această zonă a fost transferată în muzeu în anul 1936 gospodăria sătencei Paraschiţa Dumitru Ţăranu, construită la sfârșitul secolului al XIX-lea. Ansamblul, format din casă, șură cu grajd și fânar, „colibă” (bucătărie de vară) și fântână cu cumpănă, este împrejmuit cu „zăplaz” (gard din scânduri orizontale așezate pe temelie de piatră, cu acoperiș din draniță), accesul făcându-se printr-o poartă înaltă, specifică zonei.
Casa, construită din cununi de bârne de brad cioplite în patru fețe, încheiate în „coadă de rândunică”, are acoperiș în patru pante cu învelitoare din draniță lungă. Elementele constructive specifice zonei, foișorul central și prispa largă cu stâlpi și balustradă închisă cu scândură, sunt completate de ancadramentele de tencuială văruită în alb din jurul ușii de la intrare și al ferestrelor.
Planul locuinței cuprinde tinda mediană, camera de locuit („casa mică”) și camera de oaspeți („casa mare”). Aceasta din urmă are mobilier simplu: lavițe așezate pe lângă pereți, masă, scaune cu spătar înalt îndoit la cald, pat. Pereții sunt îmbrăcați cu țesături lucrate din lână vopsită în culori extrase din plante. Decorul este completat de vase de ceramică smălțuită, ștergare de bumbac, lăzi de zestre, piese de costum de sărbătoare etalate pe culme și obiecte care reflectă obiceiurile și ocupațiile locuitorilor. Se remarcă o ladă de zestre pictată cu motive florale, datată 1877. „Casa mică” include o sobă complexă cu postament (vatră cu horn, cuptor de pâine, plită de gătit și loc de dormit), diverse piese de mobilier (pat, masă cu ladă, leagăn, blidar) și războiul de țesut decorat cu rozete.
În șură sunt adăpostite: carul, plugul, sania pentru vreascuri și cea de promenadă.
