Mii de credincioși au ținut să fie prezenți astăzi de Buna Vestire la hramul istoric al Mănăstirii Sihăstria Putnei. Oameni ai locului dar și din împrejurimi, din Suceava sau de dincolo de frontieră si-au pus straie de sărbătoare si au venit să se roage sau să se închine în sfănta zi de sărbătoare la Sihăstria Putnei.
Vremea frumoasă a făcut ca în acest an numărul credincioșilor să fie mult mai mare față de anii precendenți.La sărbătoarea Buneivestiri, hramul istoric al mănăstirii noastre, anul acesta au fost aduse spre închinareinca de ieri, racla cu o parte din moaștele Sf. Ier. Nectarie din Eghina, făcătorul de minuni.
Racla a fost așezata mai intai in Biserica ce poarta hramul Izvorul Tămădurii unde a fost oficiat un TeDeum. Fragmentul cu moaștele Sfântului a fost apoi așezat spre inchinare si rugaciune in biserica din piatra, lacas de cult cu hramul Bunei Vestiri.
Delegatia din Grecia a fost condusa de arhimandritul Nectarie Yfanditis,starețul Mănăstirii Ano Xenia din Volos.
Slujba religioasă a fost oficiată de un sobor de preoti in frunte cu PS Damaschin,episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor si staretul Mănăstirii Sihăstria Putnei, arhimandrit Nectarie Clinci.
Mănăstirea are o istorie veche şi nouă, deopotrivă. O istorie veche, întrucât de începuturile sihăstriei de la Putna ne despart aproape 600 de ani. Din chiar vremea binecredinciosului domn Ştefan cel Mare şi Sfânt există o menţiune care vorbeşte despre momentul inaugural al vieţii de sihăstrie de aici.
Nimic spectaculos, totuşi: un tătar botezat şi mai apoi călugărit în obştea Putnei sub numele de Atanasie se retrage în munţi pentru a-şi primeni cu bună cuviinţă haina sufletului.
L-au urmat şi alţi monahi, care au construit chilii, o bisericuţă de lemn, apoi o biserică mai mare de piatră, cu hramul „Buna Vestire”.
Mănăstirea Sihăstria Putnei cunoaşte şi o istorie mai nouă. Explicaţia? Între istoria mai veche şi cea nouă există o istorie dureroasă… După câteva secole de existenţă liniştită, ultimii ani ai veacului al XVIII-lea aduce încetarea vremelnică a lucrării rugăciunii în aceste locuri, stăpânirea habsburgică instalată în 1775 în Bucovina închizând acest aşezământ. În urmă a rămas doar pustiul şi, curând, aşezâmântul s-a transformat în ruine…
Însă dorul după Dumnezeu este cea mai puternică formă de memorie, care se transmite din generaţie în generaţie. Şi, cum s-a întâmplat de atâtea ori în istoria Bisericii, locurile marcate de şederea şi rugăciunile sfinţilor au renăscut chiar şi din cenuşă. Aşa s-a întâmplat şi cu Sihăstria Putnei.
În 1990 viaţa monahală se reia în vechea Sihăstrie şi, cu multă rugăciune, râvnă şi entuziasm tineresc, ruinele au fost transformate în biserici, chilii, ateliere. Obştea a cunoscut o creştere constantă, numărând în prezent 56 de viețuitori. Viaţa mănăstirii este chinovială (de obşte), părinţii şi fraţii mănăstirii petrecându-şi timpul zilei, după vechea rânduială, o parte în slujbă la biserică, o parte la diferite ascultări (munci) şi o parte pentru rugăciune privată şi odihnă.
Bisericile
You are currently viewing a placeholder content from Youtube. To access the actual content, click the button below. Please note that doing so will share data with third-party providers.
Mănăstirea Sihăstria Putnei are 4 locaşuri de închinăciune: 2 capele micuţe, cu hramurile „Sfântul Ioan Evanghelistul” şi „Acoperământul Maicii Domnului”, biserica „Buna Vestire” ridicată pe amplasamentul locaşului existent înainte de desfiinţarea mănăstirii de către habsburgi. Cel de-al patrulea locaș de închinare este biserica mare, cu hramul „Izvorul Tămăduirii”.
Construcția bisericii a început în anul 2002, iar 15 ani mai târiu, în anul 2017, au fost încununate jertfa și dragostea depuse la ridicarea acesteia, prin slujba de sfințire.
Slujirea noastră
You are currently viewing a placeholder content from Youtube. To access the actual content, click the button below. Please note that doing so will share data with third-party providers.
Rostul monahului în această lume, după tradiţia creştin-ortodoxă, este acela de a lucra pentru mântuirea proprie şi de a se ruga pentru pacea lumii şi mântuirea tuturor oamenilor.
Însă căutarea şi dorul monahilor se dovedeşte a fi acelaşi cu al mirenilor, chiar dacă cei din urmă nu se pot dedica acestui scop la fel de mult. Şi, cum s-a întâmplat de multe ori în istorie, când „pustiul a devenit oraş”, şi Mănăstirea Sihăstria Putnei a devenit un loc căutat de pelerini, pentru slujbele săvârşite aici, pentru un sfat de la părinţii duhovnici sau pentru un ceas de linişte.
,,În măsura posibilităţilor, ne străduim să fim gazde bune, oferind pelerinilor ceea ce avem noi: aerul curat de munte, frumuseţea slujbelor noastre şi o masă tuturor celor care bat calea până la noi. Ospitalitatea nu este o slujire uşoară ( cere organizare, efort, cheltuială) însă bucuria pelerinilor devine şi bucuria noastră,, este mesajul conducerii complexului monahal.
You are currently viewing a placeholder content from Youtube. To access the actual content, click the button below. Please note that doing so will share data with third-party providers.
La sărbătoarea Buneivestiri, hramul istoric al mănăstirii noastre, anul acesta au fost aduse spre închinare racla cu o parte din moaștele Sf. Ier. Nectarie din Eghina, făcătorul de minuni. Au fost cozi uriase cu credinciosi care au tinut sa ajunga la racla care a fost depusa in biserica din piatra a complexului monahal.
La finalul slujbei religioase, credincioșii au primit pachete cu mancare iar invitatii manastirii au fost invitati la o agapa frateasca. Nu au lipsit persoane care in numele 
unor biserici in constructie au deranjat credinciosii in timpul slujbelor spre a cere bani.
