Manastirea Slatina este una dintre cele mai mari si vechi manastiri ortodoxe din nord-estul tarii noastre. Manastirea se afla in comuna Slatina, in judetul Suceava, la aceasta ajungandu-se pe drumul ce pleaca din Falticeni spre Sacsa Noua (7 km), Cornu Luncii (3 km), apoi stanga, spre Paraie (11 km) si Slatina (4 km).
Manastirea, avand hramul „Schimbarea la Fata”, este prima ctitorie a domnitorului Alexandru Lapusneanu si intra, prin valoarea ei, in randul marilor ansambluri monastice ale Moldovei medievale. Aceasta manastire, in unicitatea ei, seamana totusi cu celelalte mari manastiri din zona: Manastirea Probota, Manastirea Dragomirna, Manastirea Sucevita, Manastirea Moldovita, Manastirea Neamt si Manastirea Secu. Zidurile groase de piatra si biserica masiva, tot din piatra, stau falnice de peste veacuri.
Numele locului si al manastirii – Slatina – vine de la un izvor din apropiere, care scoate „slatina”, adica „apa sarata”, dupa cum se spune in zona. Cu timpul insa, izvorul a secat, iar locul si-a pastrat vechiul nume.
Manastirea Slatina – scurt istoric
Istoria zidirii Manastririi Slatina se pierde in negura timpului, dar legendele spun ca aici traia un sihastru care l-ar fi sfatuit pe domnitorul Alexandru Lapusneanu sa zideasca o manastire pe locul unde crestea un falnic paltin.
Eftimie, cronicarul domnesc ofocial din acea vreme, arata ca zidirea Manastirii Slatina a fost inceputa de Alexandru Lapusneanu in anul 1553 si s-a terminat in a doua lui domnie, in anul 1564.
Intr-o cronica a cronicarului Grigore Ureche se mentioneaza ca sfintirea Manastirii Slatina s-a facut de catre Mitropolitul Grigorie, la data de 14 octombrie 1558, fapt confirmat si de inscriptia din chenarul stemei Moldovei, asezata deasupra usii de intrare in pridvorul bisericii.
Alexandru Lapusneanu a ctitorit, in vremea domniilor sale, mai multe biserici si turnuri in Sfantul Munte Athos, motiv pentru care el a ramas pana astazi zugravit in tablourile votive ale unora dintre marile manastiri athonite. In ultimul sau an de viata (+1568) Alexandru Lapusneanu s-a calugarit la Manastirea Slatina, luand numele de Pahomie.
Manastirea Slatina a suferit mult, de-a lungul vremurilor, si a fost nevoie sa fie renovata si reparata in mai multe randuri. Printre ctitorii care au reparat-o si innoit-o, s-au aflat si urmatorii: Vasile Lupu, arhiereul Filaret Apamias (1821), mitropolitul Veniamin Costache (1826 -1828), mitropolitului Pimen al Moldovei (1932).
Cu fondurile de la stat, in perioada anilor 1955-1960, in manastire
s-au executat insemnate lucrari de restaurare si reparatii la biserica, la corpul de chilii si in paraclis. Importante lucrari de intretinere au fost facute si intre anii 1968-1979, cand s-au reparat si turnurile de la poarta si clopotnita, in partea sudica a incintei, iar pe vechile temelii s-a construit un corp nou de chilii, o cladire mare cu etaj si cerdacuri, in intregime acoperita cu tabla.
Locasul monahal a inaltat rugaciuni, slujbe si privegheri aproape neincetat, de-a lungul vremii. La mareata Manastire Slatina a existat o obste puternica de calugari pana in anul 1960, cand s-a pus in aplicare decretul 410/1959, calugarii fiind alungati. Viata monahala din Slatina a fost reluata in anul 1962, cand aici a venit o obste de maici.
Manastirea Slatina – arhitectura
Intrarea in incinta manastirii se face dinspre rasarit, pe o alee asfaltata, marginita de randuri de brazi falnici, martori ai atator vitejii si fapte de credinta, precum si pe o alee ce vine dinspre sosea, prin partea de vest. Ambele intrari se fac prin turnuri cu gang.
Turnul dinspre rasarit este construit din caramida, iar cel din
vest, din bolovani de piatra. Accesul in incinta se face pe alei largi, pavate cu placi de piatra, marginite de straturi cu flori si peluze cu iarba. Incinta este inconjurata de un zid puternic, care are in cele patru colturi cate un turn de aparare. Zidurile groase si inalte de 8-10 metri, din bolovani de piatra, au creneluri pentru lupta.
Biserica cea mare din Manastirea Slatina este una dintre cele mai mari din Moldova, fiind construita in plan triconc alungit, potrivit traditiei arhitecturii moldovenesti, dar si a Bisericii Ortodoxe. Spatiul interior al bisericii este impartit, dupa traditie, in pridvor, pronaos, incaperea mormintelor (gropnita), naos si altar.
In biserica se patrunde prin doua usi ale pridvorului, dispuse de o parte si de alta a bisericii, inspre sud si inspre nord. La ferestre si la usa de intrare in pronaos se observa elemente arhitecturale gotice, prezente in gandirea vremii zidirii bisericii.
Pronaosul bisericii a fost impartit in doua de un arc transversal, pavimentul fiind realizat din marmura alb-roz. Intre naos si pronaos, biserica a avut obisnuita camera a mormintelor (gropnita) care a fost inlocuita la inceputul secolului al XIX-lea, inlaturandu-se peretele despartitor.
Deasupra naosului se afla o turla mareata, care prezinta particularitatea de a avea si la interior ocnite dispuse pe un singur rand, sub nivelul ferestrelor. Catapeteasma care acopera Sfantul Altar, restaurata in anul 1828, este sculptata in intregime in lemn de stejar, fiind masiva, cu o foarte frumoasa impodobire, in special in partea inferioara. Sfantul Altar, foarte spatios, este luminat de o fereastra mare, asezata la rasarit.
Fatadele bisericii au, de jur-imprejur, ocnite pe un rand. Doar pe peretele vestic al pridvorului sunt doua randuri de ocnite. Pe fiecare p
arte a fatadelor sunt cate trei stalpi masivi, contarforturi si, in plus, cate unul la colturile dinspre sud si nord ale pridvorului.
Pictura veche a bisericii, lucrata in secolul al XVI-lea, realizata de zugravi necunoscuti din Moldova, din pricina incendiilor prin care a trecut biserica, s-a distrus, iar aceea din anul 1828 a fost in intregime refacuta, asa cum arata inscriptia de la intrarea in pronaos.
Tabloul votiv, zugravit pe peretele nordic al bisericii, in interiorul pronaosului, langa usa de intrare, il prezinta pe domnitorul Alexandru Lapusneanu, impreuna cu familia domneasca.
Frumos ornamentate si inscriptionate, lespezile funerare din gropnita marcheaza mormintele domnitorului Alexandru Lapusneanu, al doamnei Ruxandra, precum si ale celor doua fiice, Teofana si Teodora.
Clopotnita masiva, din zid de bolovani de piatra, se afla la o distanta de 30 metri, in coltul de nord-vest al patrulaterului constructiilor. Palatul Domnesc, construit dupa anul 1558, este un pretios exemplar de arhitectura laica, unde se evidentiza influenta Renasterii transilvanene. Acesta se pastreaza si astazi in forma originara si adaposteste exponatele muzeului, manuscrise, carte veche si icoane.
Intr-una dintre chiliile de la Manastirea Slatina, cronicarul Isaia a scris un cronograf, pana la anul 1425. Tot aici a fost scrisa si o versiune a „Letopisetului”, de la Manastirea Putna.
Ctitorul manastirii a infiintat in incinta o scoala de muzica si o biblioteca cu carti si manuscrise de valoare. In anul 1842, mitropolitul Veniamin Costache a talmacit aici mai multe carti bisericesti. La jumatatea secolului al XlX-lea, in Manastirea Slatina a functionat o scoala pentru pregatirea clericilor.
sursa:crestinortodox.ro
