ACTUALITATELOCALULTIMA ORĂ

Foto/ Arhiepiscopia Sucevei a achiziționat beciurile fostei fabrici de bere cu 500.000 de euro de la SC Tricotex Antilopa SRL Solca

Arhiepiscopia Sucevei si Radautilor a cumparat cu suma de 500.000 de euro beciurile fostei fabrici de bere din Solca. Vânzătorul a fost SC Tricotex Antilopa SRL reprezentata prin Suiu Ioan, firma ce a achiziționat fosta unitate cu tot ce avea, anexe,terenuri si beciuri, dupa ce a intrat in insolventa societatea condusa de Arcadie Plamada.

Acesta din urma  a  fost cel care nu a mai platit datorii inclusiv, taxe catre Primaria orasului, fiind demarata o asemenea procedura de intrare în insolvență.

De altfel,în 2015 cand a fost organizata liciatatia de vanzare a fostei fabrici, au fost voci care au spus ca Primaria Solca se afla in spatele unei conspiratii de vanzare alaturi de afaceristi locali si firma de insoleventa.

Ioan Suiu ar fi platit la  licitaţia organizată de firma lichidatoare 1,8 milioane de euro. La acea vreme,  primăria oraşului Solca a depus la secţia civilă a Tribunalului Suceava o cerere de deschidere a procedurii insovenţei împotriva firmei “SC Bere Company Solca – fondat 1810” firmă  coordonată de afaceristul rădăuţean Arcadie Plămadă , pentru un debit de 168.000 de lei – taxe şi impozite neplătite la bugetul local. Judecătorul sindic a stabilit că de procedura insolvenţei firmei coordonate de Arcadie Plămadă se va ocupa ACCER IPURL Suceava. La masa credală s-a înscris ulterior şi BCR, care acordase un împrumut girat cu activele fabricii de bere din Solca pentru “SC Bere Company Solca – fondat 1810”, în valoare de 1,8 milioane de lei, pentru care banca s-a înscris în masa credală. O altă datorie, revendicată de ANAF – taxe şi impozite neplătite către stat însumează 200.000 de lei. “Adjudecarea la licitaţie publică a fost făcută în data de 24 august a.c., de către firma Tricotex Antilopa SRL Solca, Dupa apraope 6 ani, afaceristul din Solca a vandut Arhiepiscopei Sucevei si Radautilor cu 500.000 de euro o o parte din unitate inclusiv beciuri. 

Nu trebuie omis faptul ca  in anul 1810 este inaugurată Fabrica de Bere Solca, una dintre cele mai vechi fabrici de bere din țară. Producerea berii în Solca este însă mult mai veche, datând probabil de la începutul secolului al XVII-lea, când călugării de la mănăstire produceau deja bere. Depozitele fabricii utilizează beciurile mănăstirii, situată din imediata vecinătate. Acesta este unul din motivele pentru care administrarea fabricii a fost făcută de către Fondul Bisericesc greco-ortodox al Bucovinei, care a arendat-o diferitor comercianți de-a lungul timpului. După venirea comuniștilor la conducerea țării, fabrica este naționalizată si beciiruile au fost preluate de stat.  Nu au mai fost recuperate  de Biserica Ortodoxa Romana nici dupa Revolutie.

Arhiepiscopia Sucevei si Radautilor a fost cea care a cumparat o parte din fosta unitate economica.  Locanicii  stiu deja de achizitia facuta de preoti si deocamdata nu s-a anuntat ce ar urma sa se faca cu acestea.

Un calugar care se afla ieri, la biserica manastirii spunea anexele de deasupra becurilor sau acoperisurile urmeaza sa fie daramante urmand a fi ridicate corpuri de cladiri inclusiv, un muzeu si o biblioteca. Fata monahala a evitat sa dea amanunte cu privire la achizitia facuta si ca s-ar fi intocmit documentatiile aferente pentru alocarea de fonduri.

Istoria zbucimata a Manastirii Solca

Mãnãstirea “Sf. Apostoli Petru și Pavel” din Solca este o biserică ortodoxă ctitorită între anii 1612-1622 de domnitorul Ștefan Tomșa al II-lea (1611-1615, 1621-1623) în orașul . Această ctitorie a funcționat ca mănăstire de călugări până la 29 aprilie 1785 când a fost desființată de austrieci, iar biserica mănăstirii a devenit biserică parohială.

Biserica „Sf. Apostoli Petru și Pavel” din Solca a fost construită de domnitorul Ștefan Tomșa al II-lea, probabil pentru a-i servi acestuia ca necropolă. Așa se poate explica prezența unei încăperi a mormintelor în incinta lăcașului de cult. Această încăpere a rămas nefolosită, deoarece domnitorul ctitor a fost mazilit și a murit departe de țară, la sfârșitul celei de-a doua domnii. Soția și copiii săi nu s-au bucurat de privilegiul de a fi înmormântați în biserică, iar astfel gropnița a rămas neutilizată.

În partea stângă a pronaosului bisericii se află două morminte inițial acoperite cu lespezi funerare. Prima piatră de mormânt este confecționată din piatră de calcar alb. În mijlocul lespezii se află decorații ornamentale săpate în relief și care se succed alternativ de-a lungul pietrei: este vorba de trei rozete și trei porumbei, care simbolizează cele trei etape ale vieții. Piatra este deteriorată, iar inscripția nu s-a putut citi decât parțial. Ea acoperea mormântul Saftei, fiica unui mare demnitar. Se distinge data de „1683 decembrie 20”, precum și inscripția că a fost pusă „(…) în vremea cându au prădat leși(i) cu cazaci(i) Bugiacul în zilele Domnului nostru Duca Vodă Domnu Țără Moldove și a Ucraine. Această piatră au făcut dumnealui Abăza stolnic cu preaiubită giupâneasa dumisale (…)”.

A doua piatră de mormânt are o formă trapezoidală, vădind influențe muntenești atât prin amplasarea inscripției în mijlocul lespezii, cât și prin ornamentația marginală de factură brâncovenească care amintește de realizările în domeniu din Țara Românească. Textul inscripției este următorul: „+ Aice, suptu această piatră odihnesc oasele lui Andrei Abăza ce-au fost vornicu la domna; pristăvitu-s-au cătră domnul în zilele lui Ion Antioh Voievod, v(ă)leat 7215 ghen(arie) 11”. (1707) 

Ca urmare a lucrărilor de restaurare din anii 1901-1902, cele două lespezi funerare au fost ridicate și fixate în cârlige de fier lângă peretele stâng al pronaosului. Osemintele lor se odihnesc sub placa de beton situată alături de pardoseala bisericii,arata wikipedia.org.

Satul Solca este așezat într-o vale pitorească aflată la poalele Obcinelor Bucovinei, la o altitudine medie de 522 de metri. Prima sa atestare documentară datează dintr-un document din 15 ianuarie 1418, din timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432).  La 7 martie 1502, Luca Arbore, portarul Sucevei, a cumpărat acest sat de la nepoții lui Cârstea Horaeț și ai lui Șandru Gherman. Mitropolitul Gheorghe Movilă a dăruit această așezare Mănăstirii Sucevița.

La începutul secolului al XVII-lea, localitatea a fost cumpărată de voievodul Ștefan Tomșa al II-lea. Acesta a înălțat aici o ctitorie domnească, cu rol de mănăstire de călugări. După cum relatează cronicarul Miron Costin, boierul Ștefan Tomșa „direptŭ moldovan, din satŭ den Otéști, de pre rîul ce se chiamă Răcătăul, în ținutul Putnei” a ajuns domnitor în anul 1611 după ce voievodul Constantin Movilă nu a plătit birul din acel an. El a fost însoțit spre scaunul domnesc de hoardele de tătari ale lui Cantemir-bei. Tot cronicarul descrie prima domnie a lui Tomșa că a fost plină de vărsări de sânge.

Neexistând nicio pisanie, nu se cunoaște anul în care s-a început construirea Mănăstirii Solca. Unele lucrări acreditează anul 1612 ca an al începerii construcției, dar nu există date precise care să sprijine această ipoteză. Cert este că biserica era gata la 18 octombrie 1614 când ctitorul i-a făcut prima danie de sate, menționându-se în acel document că „am început și am făcut biserică și mănăstire … care s-au sfințit întru pomenire sfinților întru tot lăudaților apostoli de frunte întâi șăzători Petru și Pavel și altor sfinți apostoli”Documentele și cronicile aduc precizarea că evenimentele de la sfârșitul primei domnii a lui Tomșa nu i-au permis domnitorului să finalizeze întreg complexul mănăstiresc.

În cea de-a doua sa domnie (1621-1623), Ștefan Tomșa al II-lea a construit zidurile

 împrejmuitoare cu cele patru turnuri de sprijin din fiecare colț, stăreția și chiliile pentru călugări.

Într-un document din aprilie – iulie 1623, se menționează că fiind „scos din patria domniei sale”, domnitorul Ștefan Tomșa „n-a putut-o sfârși” în prima domnie. Astfel, în a doua domnie „a sfârșit cu totul și această sfântă mănăstire Solca… și a miluit și întărit acest dumnezeiesc hram cu sate și cu vaduri de moară și cu țigani și cu vii și cu alte felurite miluiri”Ștefan Tomșa făcea mănăstirii noi danii și întăriri de proprietăți într-un document din 25 iunie 1623 în care declara că a finalizat mănăstirea și biserica „care s-a și sfințit în numele sfinților, preaslăviților și întâilor stătători și apostoli de frunte Petru și Pavel”

Letopisețul lui Miron Costin precizează că Mănăstirea Solca a fost finalizată de construit în

1622. După vorbele cronicarului, „și cît s-au mîntuitŭ de împărățiie, s-au apucat cu toată osirdiia de obîrșirea mănăstirei Solcai, care urdzise la domniia dintăi, ce nu o fîrșise. Este mănăstirea Solca obîrșită de dînsul și sfîrșită în anul 7131, după’împărățiie”. ] Domnitorul Ștefan Tomșa a fost mazilit în 1623 și a murit printre străini pe malurile Bosforului.

Lucrările au continuat și după mazilirea ctitorului; într-un document din 2 mai 1635 se menționează că logofătul Cîrstian ar fi construit un turn și un zid de piatră la mănăstire în timpul domniei lui Radu Mihnea (1623-1626). 

În acest lăcaș de cult, cărturarul Vartolomei Măzăreanul (n. circa 1710 – d. 1779) a fost stareț, a scris și a tradus mai multe cărți de cult și a alcătuit în 1773 un letopiseț al Țării Moldovei, o compilație după letopisețele lui Grigore Ureche, Miron Costin, Nicolae Costin și Ion Neculce.

În anul 1774, împreună cu restul Bucovinei, Solca trece sub stăpânirea monarhiei habsburgice și devine parte a imperiului austriac. Ca urmare, numeroase familii de germani, polonezi și evrei se stabilesc în mica așezare bucovineană, care devine loc pentru diferite schimburi comerciale.

La 29 aprilie 1785 Mănăstirea Solca, care funcționase până în acel moment ca lăcaș de călugări, este închisă de autoritățile austro-ungare. Ulterior, biserica mănăstirii devine biserică parohială. Vechiul iconostas (1613) a fost mutat la Biserica Arbore și apoi la Mănăstirea Dragomirna, iar cel actual, opera artistului bucovinean Epaminonda Bucevschi, datează din 1885.

Desființarea mănăstirii a dus la decăderea complexului mănăstiresc. În anul 1785, paraclisul „Sf. Gheorghe” din turnul de poartă a fost transformat pentru o perioadă în închisoare.

Chiliile  de lemn au devenit locuințe pentru funcționarii depozitului de sare. Pe lângă majoritatea odoarelor care au luat calea altor mănăstiri sau au fost pierdute, catapeteasma lucrată în lemn și aurită (1613) a fostei mănăstiri a fost transportată la Arbore și de acolo la Dragomirna. În locul vechiului iconostas, a fost adusă catapeteasma de la Mănăstirea Dragomirna care a fost refăcută în 1885, când icoanele au fost pictate de către Epaminonda Bucevschi. Trapeza și chiliile călugărești au fost distruse în 1871 de un incendiu, iar stăreția a fost dărâmată în timpul primului război mondial,arata wikipedia.org.

Între anii 1901-1902, au fost efectuate lucrări de restaurare generală a bisericii din Solca sub coordonarea arhitectului austriac Karl A. Romstorfer, modificându-i-se forma în oarecare măsură, într-un stil destul de romantic. ] Cu această ocazie, au fost demolate zidurile despărțitoare dintre pronaos și naos (care încadrau camera mormintelor), iar cele două lespezi funerare au fost ridicate și fixate în cârlige de fier lângă peretele stâng al pronaosului. De asemenea, una din vechile uși interioare a fost mutată în peretele sudic al încăperii mormintelor unde s-a deschis o nouă intrare în biserică. Cu acest prilej, s-a refăcut și acoperișul. 

După cum se precizează în „Anuarul Mitropoliei Bucovinei pe anul 1937”, Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Solca avea o casă parohială de cărămidă, o sesie parohială de 12 ha, o sesie a cântărețului de 3 ha și o sesie a ponomarului de 1 ha. Parohia avea în îngrijire spirituală 450 familii cu 2.025 credincioși. În acel an, comunitatea ortodoxă din Solca era păstorită de preotul paroh Mihai Tipa (născut în 1890).

În 1949 a avut loc un incendiu care a distrus acoperișul de pe turlă și altar. Lucrări de întreținere și reparații au avut loc în anii 1951 și 1958. Ultimele lucrări de restaurare datează din anii 1985-1990.

Fiica fostului președinte  Nicolae Ceaușescu, Zoia Ceaușescu a vizitat biserica din Solca de doua ori. Venea sa o vadă inclusiv, în perioada cat a fost reabilitata, sustine o localnica care are locuința langa manastire.

Duminică, 7 martie 2021, a fost instalat primul stareț al mănăstirii Solca după 236 de ani de la închiderea așezământului monahal de către Imperiul Habsburgic.

În 18 noiembrie 2020, Permanența Consiliului eparhial a aprobat redeschiderea mănăstirii Solca, iar în ședința din 11 ianuarie a.c. a Sinodului Mitropoliei Moldovei și Bucovinei s-a acordat binecuvântare pentru reînființare.

ÎPS Calinic a hotărât achiziționarea unui teren vecin cu incinta mănăstirii de către Arhiepiscopie, teren care a aparținut Mănăstirii Solca și care a fost înstrăinat de-a lungul timpului. Pentru acest teren cu anexe si beciuri a fost platita suma de 500.000 de euro.

De asemenea, întemeierea unei obști și lucrările de reconstrucție a ansamblului mănăstirii Solca a fost încredințată Mănăstirii Putna.  În 23 februarie 2021, Permanența Consiliului Eparhial a hotărât numirea ca stareț al mănăstirii a părintelui protosinghel Elefterie Ionesie, începând cu 1 martie.