,,Mă adresez dumneavoastră astăzi cu îngrijorare și cu teama în suflet pentru încercările la care sunt supuși conaționalii noștri trăitori în nordul Bucovinei. Suntem în Săptămâna Patimilor Mântuitorului nostru Iisus Hristos, se cuvine să luăm aminte și la patimile românilor din acest ținut străvechi românesc, prigoniți pentru ceea ce sunt ei,, arată deputatul Petru Gabriel Negrea.
Ce sustine parlamentarul AUR in declaratia politica de astazi:
În noaptea de marți spre miercuri a săptămânii trecute, o bandă de agresori, înarmați cu bâte și răngi, a încercat să preia controlul asupra bisericii românești din satul Stăneștii de Sus, nordul Bucovinei, Ucraina. Agresorii au lovit de-a valma bărbați și femei, enoriași aflați în curtea și în interiorul așezământului bisericesc pentru a-l apăra. De asemenea, au pătruns în sfântul locaș, unde au vandalizat altarul și proscomidiarul și au deteriorat mai multe obiecte de cult.
Nu au reușit să ia cu japca biserica, oamenii din Stănești s-au adunat și i-au alungat. Trebuia să o facă poliția ucraineană, aflată inutil la fața locului. Din spusele martorilor, polițiștii ucraineni păreau să aibă grijă, mai degrabă, ca bandiții să nu pățească ceva. Tot oamenii spun, cu teamă, că se așteaptă ca agresorii să revină, mai bine înarmați și poate sub protecția unora în uniforma statului ucrainean
Nu este prima agresiune de acest fel. Regimul Zelenski pune o presiune uriașă pe preoții și enoriașii români din nordul Bucovinei pentru a trece în subordinea Bisericii autocefale a Ucrainei, desprinsă în anul 2018 din Biserica Ortodoxă Rusă. Autoritățile ucrainene resping și inițiativa paternă a Bisericii Ortodoxe Române de a lua sub oblăduirea ei credincioșii români și bisericile în care se roagă. Iar ei, bieții români din nordul Bucovinei și din Buceag rămân pribegi la ei acasă.
Românii din Ucraina sunt privați de dreptul la învățământ în limba maternă, de dreptul de a se ruga în bisericile construite de părinții și strămoșii lor, le sunt luați copiii cu forța și trimiși la moarte și sunt tratați cu ostilitate de către autoritățile ucrainene, atunci când își cer drepturile.
Toate acestea se întâmplă sub tăcerea – și am motive să cred cu complicitatea – guvernanților de la București. Altfel nu se explică lipsa totală de reacție la abuzuri și dedicația cu care sprijiniți toate cererile reginului de la Kiev, legitime sau nu. Printre altele, guvernanții români sprijină fără rezerve aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană și la NATO, ignorând condiția esențială a calității de membru în aceste două organizații: respectarea drepturilor omului – implicit a drepturilor minorităților naționale.
Cer ferm Guvernului și președintelui României, chiar interimar cum este, să nu mai închidă ochii la abuzurile regimului Zelenski și să cheme Kievul la reciprocitate. Așa cum credincioșii ucraineni sunt liberi și chiar protejați de statul român să se organizeze în ce biserici vor ei, tot așa și românii din Ucraina să fie lăsați în pace să se roage în bisericile strămoșilor lor. Iar dacă vor să revină sub ocrotirea canonică a Bisericii Ortodoxe Române, să o poată face fără opreliști.
Ca parlamentar român, vă amintesc că guvernările vin și pleacă, dar națiunea română este eternă. Depinde de voi, cei aflați astăzi în fruntea țării, felul în care veți rămâne scriși în istoria ei.
Acum, în Săptămâna Patimilor, să vă lumineze bunul Dumnezeu cu înțelepciune, milostenie și dreptate față de frații noștri prigoniți!