Povestiri adevărate din Voitinel făcute publice de un localnic pe o pagină de socializare. Modul în care un bătrân și-a apărat consătenii și alte rude decedate ar trebui să ne dea de gândit tuturor pentru că foarte puțini sunt cei care mai au curajul să o facă. Este o lecție de viață nu numai pentru noi toți.
Cum să muți locul de veci? –Zii parinte …!!?? Te-a trimis Dumnezeu pe pământ să răzletești morții… ?? !!Te-ai făcut stăpân peste morții nostri ? ! Dacă mulți ca badea Octav ar fi cu siguranță multe nu s-ar întâmpla chiar sub ochii noș
Relatăm intâmplarea așa cum ea a fost așezată în urma cu cativa ani in pagina dar care are legatura cu tot ce se intampla astazi:
Stăpânul morților
true story
S-a intamplat – nu demult – in cimitirul satului nostru , asezat pe malul apei ce curge linistită , serpuind printre malurile indiguite acum , de abnegatia vremurilor noi . Preotul bisericii din sat , cu hramul sfantului ILIE , a convocat consiliul bisericesc , constituit din câțiva enoriași , pt că ii venise in minte cateva idei de reamenajare a cimitirului ; mutarea unui gard , tăierea unor arbori bătrâni și …culmea !! mutarea a unor morți . Ei ! dar cum să muți morții fără aprobarea celor rămași – urmașii morților ! or , tocmai în această privință a convocat consiliul bisericesc la fața locului , adică , in cimitir !
Parintele era un bărbat robust , purtând o barbă negljè-ordonat , având un chip plăcut , privit indelung de femei mai rebele !
Vorbea rar cu gesturi ample , explicative .
– Oameni buni , vedeți și domniile voastre că cimitirul nostru are nevoie de niște schimbări, avem nevoie de niște alei mai largi, pavate dacă, se poate…
mărăcinii și arborii bătrâni de pe lângă gard trebuie tăiați …
Priviți , aici sunt gropile săpate cap in cap , că n-ai unde pune o cruce …iar dincoace , toate crucile sunt putrede si au o vechime de peste o suta de ani , trebuie scoase si lăsat loc de alte gropi …noi trebiue sa vindem locurile de veci cu bani frumoși ! bani pentru biserică avem nevoie ! și continua popa șirul ideilor cam o jumatate de ceas , plimband consilierii prin tot cimitirul !
Ajunse , in sfarsit , la un șir de cruci tot vechi , tot din lemn , dar îngrijite – si cumva – puse în noul drum din proiectul cel purta popa în cap !
– Șirul acesta lung de morminte , oameni buni , se afla exact in calea aleii ce vreau să o trasez si va trebui cu orice chip să le mutăm !!
Atunci , printre enoriași se auzi cateva tusete seci , așa ca niște dregeri de glas !
Badea Octav , unul dintre acesti enoriasi , vadit jignit , se înroși puțin pentru ca – tocmai – erau mormintele de familie ale dânsului .
Își făcu loc printre ceilalți și ieși în față .
Cu gesturi calme se apropie de popa și fin, dar strans, il apucă pe acesta de reverul sutanei , obligandul să se aplece puțin intr-o parte !
-Ce scrie aici parinte ?! zise cu voce destul de aspra , badea Octav și ii citi popii numele ce sta scris pe cruce !
-Aici e ingropat strămoșul meu și stramoașa mea … acum 150 de ani !
și il ținea în continuare la fel de strâns de rever, tragandu-l la urmatorul mormant .
-Aici , părinte ! odihnește moșul si moșâca mea ! că ii ziceam moșâcă nu bunică ! obligandu-l pe parintele Mikșa Fediuroski sa se aplece din nou și să-l urmeze la al treilea mormânt !
-Iar aici, parințele, i-am pus eu , cu mâna si lacrimile mele ce le vezi acum in ochii mei , pe tata si mama , garboviți de suferinti , Dzeu sa-i ierte !
Și dta ce vrei să le mai faci , să le tulburi mâna de oase , să-i împrăștii prin tot cimitirul !!
– Iar aici langa dansii urmez eu , părinte !! și țin sa mă îngroape copiii , alături de toata familia mea , de mama si de tata , ca nu suntem venetici , e locul nostru de veci , ca și pamânturile ce le avem , ca și casele noastre , sunt de veci ale noastre … ca și mormintele acestea de veci ! parinte !!
-Ai venit dumneata, acu doi ani și mai rămâi un an sau doi … până iți faci plinul și vinzi locurile noastre de veci … parințele …! ca n-ai bani… !
–Zii parinte …!!?? te-a trimis Dumnezeu pe pământ să răzletești morții… ?? !!Te-ai făcut stăpân peste morții nostri ? !
Asa i-a zis badea Octav popii .
Amintindu-și de strămoșii și părinții lui , avea larimi șiroinde în ochi !
Nu l-a lovit , dar părintele s-a speriat .
Se enervase badea Octav si până să reacționeze ceilalți consilieri il îngenunchează pe părintele Mikșa la mormantul părinților lui !
Cu greu i-au descleștat mâna de pe reverul sutanei , ca apoi popa , protejat de cei mai apropiați lui , intreba nedumerit !
– Cine-i omul asta ? e un om destept ? ce studii are ! ??
Badea Octav , e un om Inalt , solid , cu ochii albaștri , blond în tinerețe , cărunt acum , dar sclipirea de inteligență i-a rămas în ochi , aceeași !
A salvat cumva cimitirul nostru de alinierea cazonă a ideilor lui Fediuroski .
Acum ce să mai spun, badea Octav, o fi trăind , dacă n-o fi murit de ieri pana azi , când am dat mâna cu dumnealui , iar popa Mikșa Fediuroski a modernizat cimitirul , adăugând o capeliță și un gard nou !
Dar a lasat mortii in pace !
Mai tarziu a plecat din sat , așa cum sunt nestatornici popii deștepți și săraci , făcându-și parohie noua și cimitir dupa gustul lui , cu dotari moderne ! S-a îmbogățit investind in pământ pentru cimitir și vinde locuri de veci celor ce vor să cumpere un loc de veci, chiar enoriașilor ce platesc cultul le vinde ;
platesc taxe pentru inmormantare, taxe pentru nunți , botezuri, parastase, praznice ; le vinde celor ce cumpără din parohie lumânări, broșuri, suveniruri și doneaza bisericii bani, valută, lemn, vinuri, pălincă, aur si tot ce intra in buzunarul fara fund al popii ! Astăzi părintele Fediuroski trăiește cinstit și in evlavie , dupa oranduiala crestin-ortodoxa, un om cu dare de mână, fara să fure ori să primească plocoane de la enoriași…și nu departe de satul nostru !
Lucrurile sau calmat , dar zic și eu o vorbă ; că-i rușinos să cumpărăm de la biserică locul de veci, ce odată este consfintit prin hrisoave si scriieri sfinte că satul este al nostru , cu de toate cate sunt în el , apa , padurile , locul de veci !!
Mai ales locul de veci !!
Din păcate obiceiurile pământului , sfinte altădată , au luat-o razna . Nimic nu mai este a romanului , se platesc taxe și impozite cu nemiluita , taxe și impozite ca niște străini bejenari, ca niște străini oploșiți, taxe si impozite ce intră în buzunarele celor ce , chipurile , ne organizează si ne conduc , putori ce huzuresc pe banii românului. Până când !!??,,
