Umblăm prin Cernăuți cu ochii închiși, adânciți în ale noastre sau prea aplecați spre pământ. Dacă ne ridicăm privirile mai sus, vom vedea îngeri triști cu aripi frânte și ne vor cădea în palme lacrimi de piatră din ochii sparți ai atlanților și cariatidelor ce țin pe umerii lor secolele bătrânei urbe.
A trecut aproape 15 ani de la marea cosmetizare a orașului din ajunul jubileului de șase veacuri, când a fost reînnoit și împodobit ca o fată mare. Fardul, însă, s-a șters repede. Au rămas lucrările temeinice, la temelia cărora s-a cimentat și dragoste, și memorie istorică, așa cum este placa de marmură în cinstea Domnitorului Alexandru cel Bun, de la care își numără anii orașul de pe Prut.
A fost instalată pe o clădire de la începutul uneia dintre cele mai scurte străzi din centrul orașului, cam de vreo 150 de pași, ca și strada ce poartă numele Eminescu. Dar este importantă pentru români pentru că se numește ”Oleksandra Dobrogo”. Și ca să fie clar pentru localnici și oaspeții orașului cine-i acest Oleksandr Dobryi, cu trei ani înainte de jubileul orașului, în preajma Anului Nou 2005, Societatea ”Golgota” din Cernăuți, condusă la acel moment de Octavian Bivolaru, a instalat placa comemorativă din marmură neagră cu efigia Domnitorului.
Placa are următoarea iscripție: ”Strada poartă numele Domnitorului Moldovei Alexandru cel Bun, în actul oficial din cancelarea căruia, emis la 8 octombrie 1408, se menționează prima atestare documentară a orașului Cernăuți”, același text fiind înscris și în ucraineană. Astfel, s-a făcut un gest de a-l scoate pe voievodul moldav din anonimat și uitare.
De fapt, „uitarea” se referă numai la români, căci ceilalți habar nu aveau și nici astăzi n-au mare nevoie să știe cine a întemeiat cetatea de la răscrucea vestitelor drumuri comerciale și a înălțat zid de apărare în fața năvălitorilor străini.
Eforturile pe lângă autoritățile orășenești pentru instalarea acestui însemn comemorativ au durat vreo cinci ani. Inițial conducerea Societății ”Golgota”, împreună cu alte asoțiații naționale românești, au solicitat să fie corectată denumirea străzii în ”Alexandru cel Bun”. Primind răspunsul că bugetul primăriei nu poate suporta asemenea cheltuieli, liderii ”Golgotei” au înaintat primăriei o nouă propunere, solicitând autorizația pentru a instala pe una din clădirile străzii respective o placă comemorativă pe care să fie înscris că strada a fost denumită în cinstea Domnitorului Moldovei Alexandru cel Bun.
Am evocat acest eveniment ca o dovadă că se pot face lucruri frumoase dacă există voință. Nu mai este printre noi de câțiva ani Octavian Bivolaru, dar placa stă neatinsă de timp – unicul însemn ce amintește că înțeleptul Domnitor al Moldovei este părintele acestui oraș.
Pentru BucPress
Maria Toaca
